E simplu, a’ dracului de simplu. Pentru ca sunt prea fraieri incat sa riste sa “pice” de fraieri in prima faza, mai apoi pentru ca sunt prea fraieri sa recunoasca (ce? eu indragostit?!? daca-mi scade scurtimea penisului?), iar in cele din urma pentru ca sunt prea fraieri incat sa renunte la comoditate.
In prima faza barbatii sunt mai sensibili si mai femei decat femeile. Nu vor sa sufere si nu vor sa recunoasca ca ar putea suferi. Si asta doar pentru ca sunt egoisti. Chiar daca s-au indragostit de persoana “potrivita”, chiar daca nu – nu o sa recunoasca in primele 2 luni (ei spera ca vraja se reupe in timpul asta) nici sa-i pici cu ceara pe parul de pe cur.
Chiar daca vraja se simte impartasita in primele 2 zile sau in primele 2 luni, semnele subtile nu tin. Barbatii nu inteleg decat prostescul-sec “te iubesc”. Partea proasta e ca nici dupa ce-l aud nu pot recunoaste reciprocitatea. Logica de aici bate toate ideile femeiesti. Nici noi ca barbati nu intelegem.
Culmea e ca nici dupa luni si luni de zile (ani sau ce or fi) barbatii nu vor spune doritul “te iubesc” (ma rog, curvele masculine il vor spune inca din prima seara). S-au obisnuit cu “te iubesc-ul” femeilor si vor replica “si eu” – mai mult din jena. Nu pentru ca nu l-ar simti, ci doar pentru simplul fapt ca le e jena ca nu l-au spus ei primii… in prima seara.
Si cica femeile sunt complicate. La dracu! Noi suntem. Chiar daca tot ce vrem se rezuma la blow-job, sex in toate pauzele de lucru, bere si fotbal. Damn.
37 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
17 octombrie 2008