Aseara, povestind nazbatii despre si cu vecinii, la Arad, mi-am adus aminte de o metoda geniala de a ascuti cutitele din casa (neaparat toate, sa dureze juma’ de ora cel putin):
Cu flexul!
Dar la modul: gaseste unul mare si zgomotos (in genul celor cu care se taie betoane si tevi comuniste de metal), pune-l pe jos in bucatarie, pe gresia tremuranda (de placere, evident) si da-i drumul – asigura-te ca si duminica, iar ora trecuta de 9. Ca pas obligatoriu: tragi apoi o fuga pana jos, daca nu se aude de pe partea cealalta a blocului nu e bine. Trebuie gasit un flex mai mare!
Actiunea propriuzisa e simpla: Dupa ce s-a gasit cel mai mare flex pe care il au prietenii si prietenii prietenilor instalatorilor pe care ii stii, iei cutitele pe rand si le polizezi cat se poate de incet si cu grija.
Daca nu te pricepi, lasa flexul pornit si suna un prieten care se pricepe, dar nu lasa instrumentul in priza pana vine prietenul ca se obisnuieste lumea cu zgomotul si dracia chiar consuma mult curent (vezi pe factura daca nu ma crezi pe cuvant). Tot rabdarea e cuvantul care trebuie sa guverneze in ascutirea cutitelor chiar si dupa ce vine amicul specialist.
Daca nu rasar toti vecinii nervosi, pe rand, la usa (in cazul in care te stiu de om pasnic) si daca nu pleaca cu coada intre picioare cand le spui ca ascuti cutite, te rog eu sa nu zambesti la postul asta :))
PS: in caz ca se gasesc prea putine cutite prin casa – si furculitele pot fi ascutite la o adica.
10 comentarii · Comenteaza »