Saptamana trecuta eram printr-un magazin cu tot felul de produse pentru constructii (nu o sa-i spun numele). Cautam niste margini din alea pentru parchet (habar nu am cum se numesc de fapt). Analizam culori, grosimi, spatiul pentru cabluri, etc.

Langa mine apare o doamna (mult spus doamna, a se vedea mai incolo de ce) care sa caute si ea acelasi lucru. Si se apuca: rascoleste, cauta, intoarce toate singhiile alea, verifica culoarea si modelul cu o bucata de parchet laminat pe care o tinea intre unghii (a se citi “gheare”), ma da de cateva ori la o parte ca sa-si gaseasca potrivirea perfecta, se agita mult…

Eu nu stiam exact ce vreau si cautam mai degraba pasiv, din priviri. Cu ea acolo a trebuit sa ma dau un spate vreun metru, ca sa nu ma calce, nu de alta. Apare si un angajat responsabil de sectiunea respectiva sa ne ajute. Il intreb daca are profilul care mi-l ceruse mesterul, ii cer sa-mi explice un pic care e schema cu marginilea alea si tipul, foarte cam si tacticos, se apuca de povestit. Cand, apare “domana”. Il ia pe asta de o aripa, mai-mai sa-l tranteasca pe jos, si-l trage dupa ea. Aici incepe distractia. mai mult →

(19 comentarii)