Saptamana trecuta eram printr-un magazin cu tot felul de produse pentru constructii (nu o sa-i spun numele). Cautam niste margini din alea pentru parchet (habar nu am cum se numesc de fapt). Analizam culori, grosimi, spatiul pentru cabluri, etc.
Langa mine apare o doamna (mult spus doamna, a se vedea mai incolo de ce) care sa caute si ea acelasi lucru. Si se apuca: rascoleste, cauta, intoarce toate singhiile alea, verifica culoarea si modelul cu o bucata de parchet laminat pe care o tinea intre unghii (a se citi “gheare”), ma da de cateva ori la o parte ca sa-si gaseasca potrivirea perfecta, se agita mult…
Eu nu stiam exact ce vreau si cautam mai degraba pasiv, din priviri. Cu ea acolo a trebuit sa ma dau un spate vreun metru, ca sa nu ma calce, nu de alta. Apare si un angajat responsabil de sectiunea respectiva sa ne ajute. Il intreb daca are profilul care mi-l ceruse mesterul, ii cer sa-mi explice un pic care e schema cu marginilea alea si tipul, foarte cam si tacticos, se apuca de povestit. Cand, apare “domana”. Il ia pe asta de o aripa, mai-mai sa-l tranteasca pe jos, si-l trage dupa ea. Aici incepe distractia.
Tipul se planteaza intre ea si stinghii, iar “doamna” mea draga se apuca sa tipe, sa injure, ca ea nu gaseste exact ce vrea, ca sunt toti niste incompetenti, ca le face reclamatie, ca verzi-si-uscate. Tipul, la fel de calm, pleaca dupa un superior, daca tot e rost de cearta, iar eu decid, in stupida-mi politete, sa o ajut pe doamna, ca din cauza ei, nici eu si nici ceilalti clienti din raion, nu puteam sa ne dam seama ce vrem (mie imi luase de vreo 2 ori din mana o bucata din aia de plastic).
Ii arat un model perfect asemanator cu ce tinea ea in mana, peste care trecuse fara sa-l bage in seama si ii recomand sa-l compare cu bucata pe care o tinea in mana. Ha, distractie! Incepe sa tipe si la mine. Ca nu vad ca nu e aceasi culoare pe spate, o contrazic politicos si ii recomand sa se intoarca cu ele spre lumina. Domana continua – ca nu e nici acelasi model de fapt, ca marginea aia are cu vreo 2 dungulite in plus fata de modelul ei… si tipa la mine de parca eu as fi de vina ca e ea nemultumita. Ma uit la ea consternat, plictisit de politete:
-Va rog sa-mi scuzati politetea si intentia de a va ajuta, promit ca nu se mai intampla, si ii dau si eu un branci cum imi daduse si ea cu 10 minute in urma, imi pun castile in urechi, dau muzica tare si imi vad de cumparaturile mele.
De ce incerc sa fiu politicos cand nu e cazul, nu pot intelege.
Experts Exchange – un site nesimtit » « Un nou stil de campanie
19 comentarii · Comenteaza »