Pe o stânca neagra, într-un vechi satuc,
chiar într-o casuta, lânga un patuc,
plânge si suspina o batrâna mica,
care are fiul cât un pustiulica.
Caci la guvernare fiul ei iubit
a plecat aseara si n-a mai venit.
Celularul suna noaptea jumatate.
Nu-i semnal, si totusi: – Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit.
Sun din Capitala, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Capitan e dânsu’, e ca la armata.
Mica mea ostire fuge sfarâmata.
Vine criza, foamea, oamenii ma-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
– Ce spui tu, straine? Emil e departe,
cica de Basescu nu se mai desparte.
Am crezut ca-i gluma, dar era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De esti tu acela, nu-ti sunt mama eu!
Lasa-ma cu Zeus, finca omul chel
se joaca cu tine cum doreste el.
Te-a numit pe tine dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, asculta-l pe mos:
dupa tine vine Leana lu’ Cocos.
Du-te la Basescu, fa-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’, sa te-ntorci la Cluj!
Din Catavencu. :)
N-ar fi sticat sa aiba si masura, daca tot…
18 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
21 decembrie 2008
17 decembrie 2009
24 decembrie 2009