Denisuca a lansat o provocare interesanta, un mic exercitiu de memorie – istoria telefoanelor detinute de-a lungul timpului. Nu ma pot abtine sa n-o onorez si chiar sa o extind un pic.
Isotria retelelor de telefonie mobila
Zapp au fost primii in 1994 (sub numele de Telefonica Romania), desi s-au chinuit o groaza de ani, nici acum nu au reusit sa ajunga mainstream (compania a fost preluata de Inquam in 2000, dupa ce romanii ramasesera fara bani incercand timp de 2 ani sa-si modernizeze reteaua veche in sistem analog).
Prima firma de telefonie mobila serioasa pe piata din Romania a aparut in 1997 – Connex GSM-ul (actualmente Vodafone), urmati un an mai tarziu de diALOg (cumparati de Orange in 2002).
In mod straniu, nu diALOg-ul a fost a treia firma care sa ofere servicii de telefonie mobila, ci Cosmorom! Compania romaneasca cunoscuta azi drept Cosmote (preluatea de grupul gresesc OTE in 2005 si mai apoi de Deutsche Telekom in 2008, deci pe viitor T-Mobile) a fost a treia care sa primeasca o licenta GSM, in 1998, cu cateva luni inaintea actualului Orange Romania.
Logo-uri vechi
Retele in familie
Primul din casa cu telefon mobil a fost tata, cu cartela de Connex, desigur. Primul abonament din familie a fost al mamei, la diALOg, evident. Abonamentul de pe firma e de la Vodafone, cum se cade. Ultimul abonament incheiat in casa de ce poarta marca Cosmote, iar ultimul telefon cumparat a fost liber de retea sau abonament. De Zapp nu ne-am apropiat.
1998-2000. De la Bosch la Alcatel
In 1998 tata isi cumpara o adevarata caramida cu mentionata cartela de Connex. Ca si tatal Denisucai, tot un Bosch avea, Bosch 608, unul dintre primele telefoane care putea trimite SMS-uri (era un serviciu proaspat lansat, care costa aproape la fel de mult ca si un minut de apel – cateva zeci de centi adica). Se folosea cu rezerva, statea mai mult oprit si era pastrat in geanta, ca rupea buzunare daca reusea sa intre in ele.
2 ani de zile a fost telefonul familiei, nu simtea nimeni nevoia sa poarte asa un monstru dupa el. Asta pana in 2000 cand a aparut abonamentul de dialog al mamei si primul telefon de dimensiuni mai omenesti – Alcatel OT 300
2001-2002. Primul meu telefon
Era 2001 cand am primit un Alcatel 511, cu abonament la deja celebrul Dialog, primul meu telefon, era cadou de la parinti.
Ehehe, telefonul asta era primul destept din familie, costase si o caruta de bani. Tinea bateria cate 5-6 zile, era polifonic, stia apelare vocala, animatii si tot felul de nebunii. Am fost de-a dreptul indragostit de el. Toti colegii aveau Nokia 3310, proaste, grele si urate, eu aveam o jucarie micuta, usoara si desteapta. Atunci a inceput perioada anti-Nokia, care m-a tinut pana undeva saptamana trecuta.
2003. Anti-Nokia. Perioada Siemens
Toti aveau Nokia, toti aveau acelasi model. 5110 ca prime telefoane, 3310 doi ani mai tarziu si 3410 un pic dupa. Nu stiu cum, dar asa un dispret m-a lovit vizavi de marca Nokia, de nici nu-l pot descrie in cuvinte. Era mult prea trendy sa te joci Snake pe o caramida de telefon incat sa fiu patruns de microb. Refuzam cu incapatanare.
Am refuzat marca Nokia chiar si in momentul in care mi s-a furat Alcatelul 511. Atat de tare dispretuiam Nokia incat in 2003 am preferat sa folosesc telefonul vechi al mamei. Nu prea exista altceva in afara de Nokia in magazine, dar asta pana prin toamna lui 2003 cand veselia Siemens-urilor ieftine a lovit Romania. Mi s-a spus ca telefon scump nu mai primesc. Nu o duceam prea fericit cu banii, eu intrasem la ‘cu taxa’ la facultate pentru vreo 9 sutimi si nu parusem eu prea atent cu telefonul. Ghinion.
2003-2006. Maricica
Am primit un Siemens A55, albastru. Nu era tocmai ce imi doream, dar am indragit-o. Ne atasasem sentimental. Da, telefonul (Siemens A55) era o EA. Primise un nume la misto in prima faza, dar Maricica a ramas celebra printre colege de facultate si prieteni. Atat de tare ma iubeam cu Maricica incat si faceam baie impreuna. 3 saptamani la rand s-a scufundat indrazneata in apa fierbinte din vana pe care tocmai mi-o pregateam. Se usca pe calorifer mai apoi si zbarnaia voioasa la apeluri.
M-am bucurat de Maricica pana in ianuarie 2005, cand am intalnit o alta Maricica – si mai frumoasa, si mai iubibila – Siemens M55. Dupa ce am lucrat o luna de zile am dat toti banii pe ea. Sentimentul a fost incredibil, satisfatie combinata cu bucurie si placere, toate oferite de un telefon cu functii business cumparat de mine! Era primul telefon pe care eu il plateam integral, desi era mai scump ca toate celalalte avute pana atunci la un loc.
2006-2008. Cosmote. Perioada Motorola
Fiecare Maricica a rezistat cate un an si jumatate. In prierul lui 2006 (deci aprilie 2006) imi luam celebra cartela Cosmote 2000. Doua mii de minute cu 3 euro pe luna (tarifele tocmai se schimbau in euro pe atunci) – adevarata disperare printre studenti. Pana in august am reusit sa o termin pe Maricica. A cazut intr-o excursie cu cortul de pe o stanca, era sa-si termine minunatul ecran colorat intr-o baltoaca cu apa rece, iar miile de minute au extenuat-o pur si simplu.
Aveam nevoie de 2 telefoane: cartela de Vodafone, pentru care tradasem eu Orange-ul, era baza, Cosmote era doar de amuzament, dar l-as fi vrut drept mai mult. Cu dispret pentru Nokia inca in sange, cu nu prea multi bani in buzunar si cu nevoie de 2 telefoane m-am orientat catre Motorola. Cu un singur abonament mi-am luat doua telefoane: Motorola V176 si celebrul Motorola F3.
2008. Frumosul
Vorbeam intr-o veselie de pe amandoua, dar dupa vreo jumatate de an am inceput sa duc dorul unui telefon care sa mai stie si altceva. Asa a aparut in peisaj frumosul Motorola w510 (sau “diparutul” ca doar mi s-a furat saptamana trecuta). Nu era cea mai desteapta jucarie pe care mi-o puteam cumpara de banii respectivi (desi nu era untelefon prost), dar era frumos in primul rand!
2009. Primul Nokia
Istoria foarte recenta suna in halul urmator: F3 – zis simplu “telefonul”, s-a facut praf dupa revelion, iar w510-le – frumosul, mi-a disparut din buzunar in plin centru. Timpul pentru un telefon nou, iarasi intr-o perioada fara foarte multi bani.
Nu am bani destui pentru HTC, refuz iphone, nu-mi place LG si nu am ce face cu Samsung. Trebuie sa ma reorientez. Apare intr-un final, dupa multe dileme si 2 zile fara telefon, primul Nokia. Nokia E51. Ne cunoastem abia de 2 incarcari de baterie, inca nu i-am pus nume, dar sigur pe viitor…
Sa mai scrie…
Fuu, cat am scris. E leapsa cica. Cine mai scrie despre telefoanele avute? Cui i-ar mai placea? Poate Manafu? Poate Siropelul? Poate Sorin? Poate Meekuu? Altcineva?
PS: ma gandeam, de final, cand o sa-mi duc Maricica la reciclat probabil o sa suspin…
Marea criza a salariilor din Intact era anticipata » « Lectia de PR de la Google
24 comentarii · Comenteaza »