Aparent niciunde. Nu, nu sunt de acord. Poate prioritatile isi schimba aparent ordinea, poate scopul blogului a fost deja depasit.
Hei, o noutate: exista loc de mai mult, in totdeauna. Exista ceva de depasit oricand. Cum reusesc batraneii aia mici si albi sa mearga la piata impreuna, tinandu-se de mana, dupa 50 de ani de casatorie? Se reindragostesc unul de altul de sute de ori, in fiecare an, de zeci de ani. Oricat de bine s-ar cunoaste isi mai impun de fiecare data cate o limita pe care sa o depaseasca. Asta le aduce satisfactie, multumire si le da puterea de a continua.
Pasiunea nu moare. Pasiunea pentru scris, pasiunea pentru lucrurile care te-au facut sa scrii. Exista oameni care nu stiau sa scrie pana sa aiba un blog. Oamenii pasionati de cate ceva. Oameni pe care pasiunea i-a invatat sa scrie. Iar daca pasiunea moare – se reinvie. E simplu.
Poate blogul s-a indepartat de pasiunea initiala, poate acum ai alte pasiuni. Blogul creaza personalitati, mici branduri. De la un anumit nivel poate sa nu mai conteze o schimbare de directie, daca e bine (gentil?) facuta. Cititorii vor urmari blogul de dragul personalitatii publice a autorului. (ok, nu e cazul si unui autor de blog gen scaune-si-tamplarie.info care sa se trezeasca ca ii plac servetelele parfumate sau camilele)
Da, in 2009 vor muri bloguri, dar vor muri doar acelea care nu reusesc sa-si satisfaca nici macar autorii. Blogurile facute fara pasiune, pentru bani sau mai stiu eu ce.
Si totusi unde se duc blogurile cand se duc? In arhive. Internetul nu iarta si nu uita nimic. Internetul nu te lasa sa uiti, sa mori sau sa devii complet “offline”.
De ce m-as dezabona de la un feed? » « Nu vreau sa merg in iad
22 comentarii · Comenteaza »
Reactii pe bloguri
14 Ianuarie 2009