Incepeam acum un an de zile un articol intitulat “Feed-ul e prost“, dar nu am avut atata tragere de inima incat sa-l termin, i-am schimbat de vreo 3 ori forma, am avut de fiecare data alte idei. Am pastrat articolul cateva luni bune in “drafts” si intr-un final l-am sters, nemaiavand niciun chef sa-l scriu. Acum 2 zile, in schimb, am citit un post care aborda exact aceasi problema a feedului, mai exact inutilitatea lui. Sa fie asa?
Impresia ca feed-ul e inutil
Practic, feedul e util, iti permite sa stai la curent cu noutatile aparute pe siteurile preferate.
Problema e ca prea multe abonari la feeduri si aglomerarea de articole necitite atrag dupa sine tentatia imensa de a apasa butonul “mark all as read”. Nu de alta, dar se creaza o presiune psihologica de care scapi mult mai comod ignorand-o. Asta ar fi unul dintre momentele in care ai impresia ca feedul este inutil. Daca tot nu citesti tot, ce rost mai are?
Aceasi aglomerare (cu aceasi tentatie de a sterge tot) apare din cand in cand si cand e vorba de email, dar nu am auzit pana acum pe cineva sa se planga ca emailul e inutil.
Ce ma deranja pe mine acum un an (si nu pot sa mint spunand ca nu ma deranjeaza si acum) era ca un procent prea mic de abonati ajung sa citeasca ceea ce scriu eu. Am observat ca procentul celor care citesc a scazut odata cu cresterea numarului de bloguri existente. Mi-am imaginat imediat: s-au abonat la prea multe feeduri si nu mai au timp de al meu, deci feedul e inutil.
Concluzia imi venea foarte rapid in forma:
Cu cat ai mai multe abonari, cu atat citesti mai putin
Fals. Dimpotriva, citesti mai mult, dar atentia e distribuita pe mai multe “elemente” si exista o mai mare probabilitate de a sari peste unele. Practic timpul destinat/alocat informarii ramane aproape constant, doar cantitatea de informatie creste. E perfect normal ca informatia sa fie mai diversificata pe masura dezvoltarii tehnologice.
Criterii de diferentiere a feedurilor
E vorba de selectie pana la urma. Ce face ca un text sa fie citit?
- capacitatea textului de a se face remarcat
unde ar fi mai multe: subiect abordat, forma data continutului, abordare etc. - calitatea titlului
sunt multi cei care uita ca fara un titlu bun textul poate fi genial, dar risca sa nu fie citit - potrivirea intre starea cititorului si continut
aici sunt afectate in special blogurile cu personale - relevanta subiectului
exista prea multe bloguri generale, la cele de nisa nu se ridica problema asta - autoritatea autorului – constientizata sau nu
tot timpul o sa fim mai tentati sa citim ceva scris de o persoana importanta pentru noi in dauna uneia necunoscute - relevanta temporala, practic cea mai importanta
nu ar citi nimeni intr-o zi aglomerata un articol de fond sau un editorial, probabil interesant, dar neancorat temporal
Selectia are la baza valoarea de informare a unui text, despre care invatam la mult hulita facultate de jurnalism pe care am terminat-o, cateva principii ale comunicarii de masa, despre care vorbeam si acum vreun an, si subiectivitatea cititorului.
Dar pana la urma e de vina autorul sau cititorul?
Experienta mi-a spus ca e vina mea, ca autor, ca textele nu-mi sunt citite. De fiecare data cand am pus destula pasiune pentru a scrie un text bun, m-am bucurat de destui cititori din feed, de fiecare data cand am scris pe subiecte care stiam ca sunt gustate de audienta mea s-a intamplat la fel.
In mare parte e vina autorului ca textele nu sunt destul de “bune” ca sa fie remarcate si apoi citite, dar in aceasi masura e vina cititorului ca nu stie sa-si organizeze timpul in asa fel incat sa citeasca tot ce si-ar dori. (doar isi doreste sa citeasca daca tot s-a abonat)
O sa revin cu un episod despre experienta mea in organizarea feedului.
7 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS