Nici nu stiu cum anume sa incep. Poate m-am nascut prea devreme sau, dimpotriva, prea tarziu, dar chiar simt ca traiesc intr-un timp nepotrivit. Cumva nu ma integrez, nu ma potrivesc intre oamenii din jurul meu. Nici nu stiu daca tine de “romanismul” atat de invocat de altii sau doar de timpuri.
De ce zic asta? Pentru ca ma enerveaza pana la furie lipsa de politete si nesimtirea cu care defileaza public unii. Ma calca neobisnuit de puternic pe nervi lipsa de respect. Sigur, trebuie sa marturisesc, e ceva straniu cu mine, pentru ca nu vad ca oamenii din juru-mi sa fie afectati in acelasi hal ca mine. Am impresia ca e ceva nou, ce tine de modernitate, dar sa ma tai daca pot intelege modernitatea asta si lipsa ei de respect pe care o aduce.
Eu am fost invatat de mic sa fiu respectuos, sa salut lumea, sa fiu politicos, am citit ABC-ul comportarii civilizate si am invatat cateva notiuni care am impresia ca sunt absolut straine oamenilor de astazi. Ca de exmplu ce e aia stima si care e diferenta intre respect si lipsa de respect.
STÍMĂ s.f. Sentiment de preţuire determinat de meritele sau de calităţile cuiva sau a ceva;
RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva;
Poate ca dictionarul e de vina, definitia pentru respect sau stima este prea pompoasa si multi nu o inteleg, dar tot dictionarul ne spune ca lipsa de respect denota dispret.
Nu sunt dintre cei care cred ca respectul inseamna o adresare la persoana a doua plural, nu, sunt dintre cei care stiu ca respectul inseamna mult mai mult si sunt unul dintre cei care cred ca macar sa te adresezi politicos poti, chiar daca reusesti sau nu sa intelegi notiunea de respect.
Am formulat astazi un mail catre cineva si mi-a fost atrasa atentia ca am cam exagerat cu expresia “dumneavoastra”, da, era adevarat, dar la fel de adevarat era ca simteam ca imi impune respect persoana careia ii adresam mailul, desi e doar cu cativa ani mai in varsta decat mine si macar prin adresare as putea sa mi-l exprim.
Saptamana trecuta la banca, Banca Transilvania, sucursala Timisoara, deci nu o agentie de cartier. Ma duc la ghiseu in calitate de client in primul rand si in calitate de manager al unei firme in al doilea. Am nevoie de cateva operatiuni in cont. Cine ghiceste cat de dat pe spate am fost de catre fatuca de la ghiseu? Foarte. Imi pare rau sa spun, dar apelativul doamna nu-l pot folosi cu referire la ea.
-Spune-mi contul!
-Poftim?!? Am avut impresia ca nu am auzit bine sau ca vorbeste cu vreo prietena sau colega de-a ei.
-Contul, te rog.
…raman perplex pentru inca cateva secunde si ii marturisesc
-Ma scuzati, nu il stiu pe din afara, dar asteptati o secunda sa ma uit pe acte, accetuand pluralul de politete care s-ar fi impus.
-Sa-mi dai si buletinul!
…inca o data raman impresionat de atitudine si adresare. Aveam impresia ca prima adresare a fost o reactie de moment, o scapare, o abatere scurta de la conduita care s-ar impune intr-o relatie de business to business pana la urma – eu ca reprezentant al unei societati comerciale, iar ea ca reprezentanta a unei banci, banca respectabila, de altfel. M-am uitat mai bine la ea, poate ne cunoastem, poate e prietena vreunui prieten. Nu.
Am continuat discutia in acelasi fel, ea la “per tu”, eu cu pluralul de politete; am salutat respectuos la plecare.
Acum, daca ma gandesc bine, nu numai pluralul de politete era de vina, ci si modul de adresare si tonul. Chiar si tonul pe care il tradeaza un text scris denota respect sau… dimpotriva. Nu am pretentia ca in online, cu exceptia mailurilor oficiale sau catre persoane cu adevarat importante, sa se foloseasca pronumele de politete sau ceva exprimari pretentioase, dar macar la nivel de ton sa existe o atitudine respectuoasa, e politetea la nivel de baza.
Astazi primesc un trackback; de la Artistu – un tip care mai comenteaza sporadic pe blogul meu si obisnuieste sa scrie despre diverse chestii pe care le mai vede pe bloguri (nu stiu daca produce si continut propriu, nici nu conteaza la o adica). Nu ma cunoaste, nu il cunosc, nu cred sa fi schimbat vreun email prietenos, sa fi palavragit pe messenger vreodata ori la telefon. Totusi, textul in care eram citat tradeaza o familiaritate de speriat fata de mine “…uite ca Danutz Timisoreanu ne da un exemplu…”
De unde pana unde?!? Diminutive, familiaritati, asocieri amicale cu seninatatea cu care ai taia cartofi pentru bunica? Ma mai uit o data, poate nu am citit bine, poate e text redactat de vreun prieten de-al meu, de vreo cunostinta macar. Nu, dar se adreseaza cu “Danutz”, ca si cum ne-am cunoaste de mici copii. Am un nume si un pseudonim, nu tin minte sa fi incurajat adresarea altfel.
Ma uit la descriere sa vad, poate are vreo 20 de ani in plus fata de mine si considera ca isi permite sa vorbeasca asa, chiar si fara sa ma cunoasca, cum adesea se intampla. Nu, nu dupa halul in care scrie cel putin. De fapt, nu tradeaza vreun fel de educatie, care sa-l scuze, ca varsta imi e dificil sa o apreciez prin prisma unui text.
Ca sa fie mai clar. Sunt absolut de acord cu exprimarea directa online, e normala, e naturala. In online nu mai exista varste, sexe sau culturi, diferentele sunt reduse la minimum. Persoanele sunt la distanta unui click unele de altele. Mai mult, in online poti fi oricine vrei tu sa fi, dar nu te astepta la respect daca nu stii sa-l oferi.
Acum cateva luni scriam un text despre nesimtirea vanzatorilor de la Novatim un magazin de langa mine. Au ajuns sa citeasca si ei. Nu numai ca nu au inteles despre e vorba, dar s-au apucat sa injure de-a dreptul! Le-am sters injuriile si i-am banat calm.
OK, sunt obisnuit ca onlineul sa fie plin de dobitoci, dar cea mai spectaculoasa lipsa de respect (si de bun simt de fapt) a fost cand, intalnindu-ma pe strada cu un tip de la magazin, am fost intrebat senin “ba, dar de ce nu mai treci pe la noi prin magazin? esti cumva suparat?”. Sincer, nu eram suparat, nici atunci nu am fost, nici acum nu sunt, dar ocolesc pur si simplu genul asta de oameni.
Cum zic, o fi ceva neinregula cu mine, de am pretenii de politete sau respect de la oamenii din jur, poate sunt eu demodat…
Riscul de a fi subtil » « Radio Romania Actualitati. Marketing fail
44 comentarii · Comenteaza »
Reactii pe bloguri
11 Februarie 2009
15 Februarie 2009
20 Februarie 2009
11 Aprilie 2009
17 Aprilie 2009
18 Aprilie 2009