Deci, da, nu un alt concert Vama in Timisoara, ci un mare concert, iar prin mare inteleg vreo 2 ore si vreo 50 de minute de muzica live de buna calitate, o coada cat toate zilele de post dinainte de Paste la intrare si o sonorizare neasteptat de buna in The Note.
Nu mai stiu cine spunea “Vama Veche se simt bine in Timisoara”. Nu, de fapt Tudor Chirila se simte bine in Timisoara, si pentru ca se simte bine a facut totul ca si timisorenii sa se simta la fel de bine alaturi de el si trupa cu care canta (Vama de asta data) in concertul de aseara din The Note.
Tin sa spun de la inceput ca eram mare fan Vama Veche, nu mi-a placut ideea despartirii, pana la concertul de aseara nu am ascultat prea multe melodii nici de la Vama, nici de la Trupa Veche, iar de acasa am plecat cu cateva prejudecati. Tin sa spun tot aici ca am gresit, mi-am schimbat parerile aseara.
Deci nu l-am mai vazut pe Tudor live de cand s-a despartit de Lapi & Co., dupa unii el facea totul in trupa, dar pe prima melodie veche – VST – mi-a lipsit pianul lui Lapi. M-am intristat intr-un fel si mi-am simtit indreptatit sa am prejudecati vizavi de Vama, stiind ca o sa cante si piese vechi. Doua melodii mai tarziu mi-am dat seama ca sunt eu melancolic si ca de fapt Vama e de fapt o trupa noua, cu instrumentisti foarte buni care canta si melodiile vechi. Raul Kusak s-a dovedit a fi mare!
Melodii noi, vreo 2 melodii vechi in versiuni noi, multe minore, destule aplauze, destule pitzipoance, multe tipe cantand, bucati din “Pe sarma” la fiecare 2 catece pentru a inveseli atmosfera, inghesuiala, fum, multa caldura, Tudor topaind pe scena, dar o Timisoara cam adormita – cam asa s-a rezumat prima ora de muzica. Pauza 10 minute.
Cele 10 minute de pauza au tinut vreo jumatate de ora, dar intre timp The Note-ul s-a mai eliberat, jumate din pitzi au plecat acasa, barmanii au inceput sa aiba rest si aerul a ajuns mai respirabil.
Hehe, cea de-a doua tura de cantat a fost in schimb geniala. Sf. Petru, Primavara, Zmeul… o minunatie. Au inceput si melodiile noi, iar lumea s-a trezit brusc. Tudor a transpirat cel de-al doilea tricou in doar 5 minute, iar publicul ar fi trebuit sa vina cu cate 3 perechi – atat de puternica atmosfera. Ca sa povestesc in detaliu concertul ar trebui sa stiu sa cant, sa tip, sa aplaud si sa ma bucur in acelasi timp.
Dupa inca o ora si 20 de muzica, Tudor (o adevarata forta a naturii aseara) dadea semne de oboseala si a facut semn de “gata, hai” – Vama s-a conformat, dar i-a lasat cineva sa plece? Nuu. S-au intors la bis… unde Raul Kusak a aratat ca Tudor nu e singurul showman din trupa.
Un bis de aproape jumatate de ora!! Clapele au inceput timid pe un Epilog, care-i convenea de minune lui Chirila dupa 2 ore si jumatate de topait, dar cand sa inceapa versurile… Raul s-a razgandit: ta-na-na-naaa, ta-na-na-na… The Final Countdown pe clape. Publicul in delir. N-a fost destul, a continuat cu ceva AC/DC tot pe clape. Tobarul nu s-a lasat mai jos – a plusat cu We Will Rock You. Chitaristul putea sa rateze un Smoke on the Water? Neah, a bagat si el. Nici bine nu s-a ambalat in melodie ca Raul a trecut iar peste el, cu pian clasic! A reluat cu Epilog si cand sa inceapa (iar) Tudor versurile, colegii l-au surprins din nou cu tema din Pe Sarma. Sa mai povestesc cum era in sala? Nebunie, nu alta.
Concertul s-a terminat undeva dupa ora 2 cu Nu am chef azi si un dragutel moment de joaca slow-motion a lui Tudor… Ce ar mai fi de spus? Am chef de azi incepand de Vama.
13 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
7 martie 2009