Cum sa educam internetul adica:

• Faza 1. Înainte de încheierea unui contract cu un provider de interneţi, viitorul abonat trebuie să dea un test scurt de limba română. Poate fi o scurtă dictare (2-3 fraze, să nu obosească), poate fi un exerciţiu de “completaţi textul cu semne de punctuaţie şi cratime”, orice. Dacă scorul testului este peste 60%, se încheie contractul, no more questions asked. Dacă, însă, scorul e sub 60%, se trece la faza 2.
• Faza 2. Celor care au picat testul le va fi înmânată o carte. Nu contează ce. Poate să fie Povestea Prostului, Sandra Brown, un manual de geografie, 100 de reţete pentru noul tău cuptor cu microunde sau Shogunul. Vor putea încheia contractul doar cu semnarea unui act adiţional, prin care viitorul abonat se angajează pe propria răspundere să citească respectiva carte. Nu pentru a o înţelege şi analiza, ci pentru a observa ghiduşiile alea mici şi scălâmbe, gen virgule, ghilimele şi semne de întrebare.
• Faza 3. Actul adiţional despre care vorbeam mai sus va avea un fine print (pe care cei care au ajuns în faza 2 nu l-au citit, nefiind obişnuiţi cu litere multe) în care va scrie că ISP-ul îşi rezervă dreptul ca odată la X luni să redirecteze tot traficul abonatului către un scurt test similar celui de la faza 1. Dacă punctajul obţinut e peste 70, abonatul e liber să se bucure în continuare de minunea asta a tehnologiei; dacă e între 60 şi 70 urmează să mai fie verificat ocazional, iar dacă e sub 60, se trece la faza 4.
• Faza 4. Se taie accesul la anumite site-uri. Primele restricţionate vor fi hi5, GSP, reteaua ROON şi blogul lui Varby. Şi al meu, că eu am venit cu ideea şi prefer să-i ţin departe; fac eczemă de la dobitoci. După încă trei luni se mai dă un test şi se observă progresul. Dacă punctajul dă semne de creştere, se reia de la faza 3. Dacă punctajul rămâne constant sau e în scădere, se trece la faza 5.
• Faza 5. Dobitocul rămâne fără acces la Internet.

Hai ca ar merge :))

(7 comentarii)