Petrecand atatea zile in spital (o saptamana si ceva) am avut suficient timp sa filozofez si sa observ cateva aspecte ale vietii moderne care cumva imi scapau in mod obisnuit.
Mi-am dat seama ca dependenta de confort este doar la nivel moral, daca accepti mediul inconjurator (in cazul meu – incaperea de spital unde stateam) asa cum este, diferentele intre “casa” si oricare alt loc nu sunt chiar atat de mari. Poti ramne conectat (prin internet sau telefon) cu oamenii care conteaza pentru tine aproape oriunde ai fi.
Mi-am dat seama ca nu sunt chiar atat de multe lucruri pe care trebuie sa le fac neaparat in fiecare zi, lucruri pe care le simt in mod normal drept “obligatorii”. Mi-am dat seama ca mai degraba ma las dus de val, prins in vartejul informatinal si ca nu am realmente nevoie de toata informatia din jurul meu.
E o greseala sa faci din informare un scop in sine, sa citesti mult, extrem de mult, sa incerci sa fii la curent cu tot ceea ce se intampla.
Mi-am dat seama ca nu se intampla nimic daca ratez un subiect despre care altfel asteptam cu infrigurare sa pot scrie, mi-am dat seama ca nu se intampla nimic daca nu-mi citesc feed readerul zilnic, mi-am dat seama ca nu se intampla nimic daca nu ma stresez ca informatia ma depaseste, ca trece pe langa mine, mi-am dat seama ca de fapt nu ratez nimic vital daca fac un pas lateral in fata valului informational.
Cea mai mare realizare a fost ca practic as putea renunta la multe chestii curente fara consecinte prea grave, iar asta doar in folosul productivitatii in cele din urma.
10 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS