Scriu pe blogul asta de aproape 3 ani de zile, in 13 iunie se implinesc fix trei ani. Am publicat bine peste 2000 de posturi in tot acest timp. Media de articole publicate pe zi depaseste pe toata perioada cifra 2. Am avut momente mai bune si mai proaste, mai fertile sau mai putin fertile, mai filozofice sau mai serioase, mai amuzante sau chiar triste. Nu am scris doar posturi senzationale, am publicat si prostii, am si gresit mult. Nu am fost tot timpul inspirat si nu am avut tot timpul cel mai grozav chef de scris. Daca ar fi sa ma intrebe cineva daca am scris mult pe blog i-as spune ca nu, nu am scris mult, am scris FOARTE mult.
Cu toate astea, numarul comentariilor se ridica undeva la 30,000, ceea ce arata o medie de 15 per post. Poate pentru unii nu e mult, dar cert nu e putin. Nu pentru a da motiv de comparatie am scris cifrele de fata. Ce vreau insa sa arat prin numarul asta e ca am reusit sa starnesc oaresce reactii prin posturile publicate, am reusit sa incit prin ceea ce am scris, am reusit sa fac lumea interesata.
In tot acest timp numarul cititorilor mi-a crescut constant, am ajuns sa am 1000 de abonati la feedul partial si peste 200 la cel complet, deci oameni care ar vrea sa-mi citeasca fiecare articol, iar asta fara sa am o institutie in spate, un site mai mare, un frate mai mare, care sa ma apere si sa ma sustina. S-au abonat pentru ceea ce am scris.
Concluzia ar putea fi ca per total am scris bine si am reusit sa pastrez atentia unor oameni si chiar sa atrag si atentia altora. Cum a fost? Hmm, daca ma gandesc bine: GREU! Si aici ajungem la titlul postului:
De ce a fost greu? Pentru ca nu am fost tot timpul inspirat
Cum ziceam si in primul paragraf: am avut momente mai bune si mai proaste, cu multa inspiratie si cu putina. Dupa ce dedici unei activitati atat de mult din timpul tau nu o poti lasa de izbeliste doar pentru ca simti ca nu ai inspiratie, chiar daca a inceput ca o pasiune si doar in timp a ajuns sa te acapareze.
Exista un punct dupa care simti ca nu te mai poti opri cand vrei tu. Nu e vorba de bani sau de faima, ori alte prostii de genul asta. E vorba de persoana ta, de implicarea ta in actiune, de bucata din tine care a ajuns sa fie reprezentata de blog.
Apoi e vorba de cititori, a caror numar la un moment dat te apasa. Nu poti sa-i dezamagesti pur si simplu. Nu poti sa te iei si sa pleci cand ai tu chef, sa inchizi sandramaua si sa te muti, doar pentru ca simti ca nu ai inspiratie. Ce faci atunci?
Eu imi (re)incant simturile
Oricat de mult ti-ar placea ceva, oricat de mult ti-ar incanta unul dintre simturi, la un moment dat efectul se estompeaza, acel simt iti amorteste daca nu e in continuare stimulat, fie ca e vorba de auz, vaz, gust, miros, simt tactil sau sufletesc.
E misto catifeaua, dar daca te imbraci doar in catifea la un moment dat nu o sa te mai incante, simturile o sa-ti fie imune la catifea. Oricat de mult ti-ar placea un parfum, la un moment dat simti ca nu te mai incita. Ce faci atunci? Simplu. Schimbi.
Aduci un element de nou
Iti cumperi o camasa noua, iti redecorezi sau rearanjezi camera, iti iei alt parfum, te indragostesti (de aceasi prietena sau de alta), incerci tipuri noi de mancare, iti schimbi tabieturile, asculti si alt gen de muzica, te plimbi prin locuri noi, pleci cateva zile la munte sau la tara, incerci sa scrii la alte ore sau in alte locuri. Nu e greu.
Asta imi e secretul, nimic altceva.
Prima revolutie(?) live pe Twitter » « Scrisoarea a III-a in varianta moderna
4 comentarii · Comenteaza »