Sunt inca in spital, cum ziceam si intr-un post precedent. Temperatura mare, dureri de cap, alea, ceva virus de vina.

In primele zile, cum n-am avut pofta prea mare de mancare, nici nu am avut ce sa dau afara pe partea cealalta, nu ca ar fi de vina macarea fara sare de spital, sa ne intelegem. Dar la un moment dat tot mi-a venit si mie cheful de o cacare mica, asa.

WC-urile sunt la capatul etajului, undeva pe dreapta. Intru si ma asez pe un tron, mm, ce bine e! Aud un tip chinuindu-se pe culoarul de start numarul doi. Sa nu-i stric concentrarea, imi zic. Sa incerc sa fac toata treaba la modul silentios. Dar cu nu mai fusesem de cateva zile… se acumulasera si ceva gaze pe conducta, iar daca femeile se stie ca nu trag parturi, despre barbati se stie ca trag tunuri, nu glume, cand pleaca la razboi.

Un pic jenat de concentrarea fara ecou a celui de dincolo, mai trag un tun mic, sforait cum s-ar zice, de se zguduie si usa, mai unul si dupa vreo 2 minute de tunete si zgomote ciudate, incep sa mai si eliberez, ma cac sanatos, romaneste.

Nici bine nu-mi incep opera (se stie ca barbatii considera toata treaba o opera, se uita mandri mai apoi in vasul de WC inainte sa traga apa) ca il aud pe vecind ciocanind in usa. Ma gandesc ca nu vrea sa intre – am fost destul de sonor incat sa ma fac prezent: mai mult →

(29 comentarii)