Mananc ca tot omul de pranz, ma apuca pofta omenoasa de bere, arunc un ochi afara sa vad cum e vremea, cobor pana jos sa-mi recuperez ochiul si sa-mi dau seama si cu restul simturilor daca vine ploaia, decid ca trebuie sa ma intorc si ma apuc sa calc din nou in picioare treptele blocului. Daca bere nu e, nimic nu e, cum zicea un celebru cantautor, adica eu, dar daca nu e bere, macar somn sa fie, si din fuga mea de gandul ploii, dupa ce ma impiedic de un cablu si imi zbor laptopul din priza, ateriz niciunde altundeva decat in pat.
Ajuns in pat, ce sa fac? Nu ma simt destul de atragator la ora pranzului incat sa ma iubesc singur, decid sa dorm, ca puiul de domn din cealalta melodie celebra la mijlocul secolului trecut: “fie domnul cat de mic, dupa masa doarme un pic” – sau nu era melodie? Ma rog.
Ah, am uitat sa zic: am un pom in fata blocului, destul de inalt incat sa-mi acopere fereastra cu sunet, dar nu destul de inalt incat sa nu ma enerveze. Da, am zis cu sunet, nu era greseala, ca pomul asta, dupa ce ca e opulent, de nu mai pot sa fluier dupa gagici pe timp de vara de raul frunzelor lui, mai e si dotat… cu pasarici (sau pasarele), care, a dracului pasari, nu sunt suficient de fraiere incat sa stea in varful pomului sa moara naibii de insolatie si stau fix in fata geamului meu. Bun, pom, pasari, sunet, zgomot, nervi.
Nu stiu cum atrag pomii astia toti lucratorii patriei, dar azi dimineata au venit niste muncitorasi cu o chestie care facea mai mult zgomot decat toate pasarile cartierului aterizate deodata in pomul meu (e in fata ferestrei mele, e al meu, da?) si au stropit enervantul pom. Eu am crezut ca incearca sa omoare bestiile alea mici de dau din aripi, chiuie si nu ma lasa pe mine sa dorm dimineata, dar cred ca n-au avut tinta, ba chiar mai rau au facut, ca de la ora 12 nu au mai tacut o secunda draciile din fata geamului meu.
Revenind la ora pranzului, la 5 jumate adica. Eu trantit pe pat, cu foame de bere, dar parca si de somn, dau sa deschid geamul, ca fara o tigara parca nu vine nici somnul. Ehe, dar dupa ce l-am deschis mai putea sa adoarma cineva in marea de sunete de afara? Stiu, se presupune ca pasarile canta, astea ale mele, nu! Urla, chiuie si caraie de iti vine sa arunci cu supa primita de la parinti in galetuta de plastic, fosta de inghetata, dupa ele.
Injur, mai fumez o tigara, injur iar, ca nu imi mai pot alunga sunetul trilurilor de pe timpan si imi vine in minte solutia: trebuie sa le sperii! Haha, pornesc tembelizorul pe ceva program muzical, invart de butonul de pe cutiuta de lemn care face zgomot spre dreapta si orataniile se sperie.
Am uitat sa zic: RDS-ul mi-a iar schimbat ordinea canalelor si am ramas doar cu un VH1 cu muzica dubioasa, MTV si U in lista de programe.
Si deschid televizorul. VH1, sunt reclame. Astept, mai fumez o tigara in timp ce astept. Inca reclame, pe toate canalele reclame, injur. Dau sa-mi aprind a doua tigara, dar incepe o melodie, yey! Basshunter cica s-ar reproduce pe sticla, numa’ bun, imi zic in sinea mea, bass-ul musai sa sperie vecinele mele din pom.
Secunda 20, incepe si vocea. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Ma sperii eu! Ma impiedic de vreo cinci ori pana sa reusesc sa iau telecomanda de pe masa, dar dupa inca 7 secunde de chin omor televizorul. Pasaricile din pom nu se arata impresionate de interpretul de mai devreme, desi mie imi vajaie timpanele. Trebuie sa reincerc.
Zic sa fiu precaut, dau boxele mai incet. Pornesc iar televizorul, schimb in secunda 0 si programul, dupa ce-mi promit in gand sa nu mai ascult niciodata VH1 in alta forma decat classic. MTV, reclama la ceva nenorocire de mop cu abur pe care mi-ar fi frica sa-l folosesc. Or fi intarziat astia calupul cu reclame. Stau sa-mi termin tigara, trebuie sa se termine.
2 minute mai tarziu nu se terminase. WTF?!?! Ma frec la ochi, ca poate mi-a intrat fum, vad bine ce scrie pe ecran? Teleshoping!!!!! Imi tin barbia cu mana stanga, sa nu-mi pice de mirare, dar imi amintesc ca mai am o optiune: U. Schimb prgramul. Ceva pormo-uri, macar nu sunt iar mopuri si teleshoping. Astept.
Apare un tip extrem de gay pe ecran. Isi da ochii peste cap inainte sa inceapa sa cante. Se prezinta. Il cheama Keo. Sau Gheo. Sau Teo. Asta e noul lui singăl. Spera sa-l ascult cu placere. Ma pupa…
Haaaa? Nuuuuu! Am telecomanda in mana de la experienta muzicala precedenta, apas grabit pe buton si observ cu satisfactie cum punctuletul alb il inghite, ma abtin cu greu sa nu-l injur.
Am draci. De bere nu am parte, de somn nu am parte, de liniste nu am parte, dar nici de muzica sa nu am parte azi?
A trecut deja o ora jumate de cand scriu. Sa-mi bag picioarele in bocanci, imi iau umbrela si ma duc la bere, in Porto Arte, acolo e si muzica.
6 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS