Am citit in multe carti (si pe mai multe bloguri) ca daca iti vei impune un termen limita de terminare a unei activitati incepute o vei duce la bun sfarsit mult mai usor (si mai repede). N-am crezut ca presiunea morala are un asa efect asupra productivitatii, dar mi-am dovedit singur ca functioneaza.
Azi noapte. Aveam de sortat vreo 6 Kg de hartii (ochiometric vorbind), era musai sa gasesc 2 contracte printre cursuri vechi, alte contracte, facturi, hartii goale, notite, schite, pliante si tot ce se mai numea hartie in camera mea prin iarna cand am renovat si le-am depozitat pe toate intr-o cutie mare. Incepusem activitatea de circa 3 zile si nu aveam tragere de inima sa o continui, imaginandu-mi ca va dura 4 ore cel putin sa iau fiecare hartie la mana si sa vad ce scrie pe ea.
Am zis intr-o doara, putin convins de utilitatea efectiva a impunerii unui termen limita, sa incerc. Citisem undeva o teorie ca aproape orice se poate face intr-o ora de liniste, cu muzica, televizor, telefon, email, twitter, IM si tot ce mai poate atrage atentia oprit.
Bun, am omorat tot ce ma putea incurca, am pornit un cronometru online setat la o ora si i-am dat bataie. Primele 5 minute au fost groaznice. Verificam ceasul din minut in minut si mi se parea ca nu avansez deloc. Mi-am propus sa nu ma mai uit la ceas decat la 10 minute, mi-am setat ceasul biologic sa sune la fiecare 10 minute, cum ar venii. Nu stiu ce s-a intamplat, dar la un moment dat ma miscam cu o viteza care ma speria si pe mine.
Am terminat de sortat hartiile cand mai aveam inca 18 minute la dispozitie din timpul propus si am reusit sa termin intreg procesul de “ordine/curatenie” in camera cand mai aveam inca 2 minute ramase pana la implinirea orei magice.
Trebuie sa mai testez ora aia magica, ca mi-a placut. :)
6 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
8 iunie 2009
15 iulie 2009