Am un corcodus plantat in gradinita din fata blocului de Dumnezeu stie cine. Nu stiu ce a patit anul asta corcodusul in cauza, dar e mult prea plin de fructe. Ca sunt fructe in el, nu e rau, partea nasoala e ca sunt coapte, dar nici partea asta nu e asa nasoala decat in combinatie cu legea gravitationala, care se aplica, bag seama, si la corcodusul meu.
In consecinta sub el e o mizerie de nedescris – fructe tari si zemoase strivite de tocuri nepasatoare si slapi de muncitor pe tot trotuarul…
Vad astazi in fata blocului un vecin privind meditativ spre corcodusul incarcat cu mainile pana la coate infipte in buzunarele salopetei lui de lucru. Ne salutam ca intre vecini, dar el nu se abtine sa nu exclame ingandurat, privind cand pomul, cand aleea, cautand o solutie:
- Cata mizerie, domnule, cata mizerie…
Sa nu fiu nepoliticos, raspund intr-o doara, desi ma ardeau buzele sa traversez strada sa-mi cumpar tigari:
- Ar trebui sa-l scuturam…
Amintindu-mi ca e chefliu din fire, plusez zambind un usor entuziasm:
- … apoi sa strangem corcodusele si facem tuica din ele!!
La care vecinul, cu o figura dezamagita si trista:
- Nu iese nimic din astea, Dane, de am avea macar un prun din soiul… Si ofteaza…
:)) genial
Pixul-USB de la Microsoft » « Experimentul cu transpiratia: ideea
3 comentarii · Comenteaza »