de ce? blog

…cum am facut eu chiar si cu postul asta. Am scris titlu, am salvat si am plecat dupa tigari la non-stop, nu inainte de a mai citi 2 stiri neimportante din feed reader.

E adevarat ca unele idei e necesar sa fie lasate la dospit, ca sa se coaca, ca sa se poata dezvolta, dar de cele mai multe ori amanarea e proasta si duce la scaderea productivitatii, cel putin la mine.

Scriam acum un an si jumatate pe acelasi subiect, al amanarii, dar se pare ca inca nu am reusit sa ma auto-educ in sensul asta. Cum imi este cel mai la indemana, o sa continuu sa ma dau tot pe mine drept (contra)exemplu.

De ce e amanarea proasta

risti sa uiti din idei – eu am uitat jumatate din ideile pe care le aveam cand am scris titlul postului de fata, doar pentru ca am amanat momentul scrierii lui,

apar multe alte idei noi – mie mi-au venit intre timp multe alte idei, pe care daca nu o sa le alung o sa ma faca sa incep un cu totul alt post, lasandu-l pe cel de fata doar inceput,

dispare pofta de actiune – trebuie sa recunosc un fapt cert – cheful de scris un post auto-analitic o sa-mi scada cu fiecare tigara fumata navigand la intamplare pe internet.

Scaderea entuziasmului

Eu am o mare problema cu ducerea unui lucru la bun sfarsit. Imi plac foarte mult inceputurile, lucrurile noi, ma entuziasmez foarte tare cand incep ceva nou, dar cand e de terminat o actiune deja inceputa de multe ori entuziasmul meu scade intr-asa masura ca oricat de mult mi-ar fi placut la inceput ajung sa o consider o corvoada, o sarcina necesara, neinteresanta; in stilul asta ajung uneori sa aman nepermis de mult reluarea actiunii, iar uneori chiar sa abandonez o idee sau un proiect. Cu cat momentul ideii e mai indepartat de momentul actiunii, cu atat entuziasmul scade.

Ghiceste cineva cate drafturi am doar pentru deceblog? 35, astea pe langa alte 20 notate prin agenda. Multe probabil nu o sa ajunga niciodata sa vada lumina zilei, o sa fie sterse inainte de a avea sansa de a fi continuate.

Ce e culmea? De multe ori nu aman ceva pentru ca am un altceva “mult mai bun” de facut ori altceva planificat, care trebuie dus la bun sfarsit la momentul acum. Nu. De foarte multe ori aman lucruri sau actiuni din comoditate, din ideea gresita (dar foarte relaxanta de altfel) ca voi avea timp sa duc la bun sfarsit acel ceva mai tarziu (ori ca poate nu va mai fi nevoie de el), uitand complet de scaderea entuziasmului si implicit a productivitatii de “mai tarziu”.

Solutia

Ce-mi ramane mie de facut? Daca activitatea noua nu poate fi terminata in ora magica (care de fapt e limita de concentrare a unui adult asupra unui singur subiect), sa iau o pauza si sa continuu, ferindu-ma de elemente ce mi-ar putea distrage atentia si mai ales de a incepe ceva nou!

Continuand titlul: Nu lasa pe mai tarziu ce poti face acum …decat in cazul in care ai un plan bine pus la punct si stii ca il poti respecta – eu inca nu ma descurc (nici) cu planurile, dar despre asta in alta noapte.

PS: postul e mai mult o discutie a mea cu mine, un fel de analiza succinta a problemei productivitatii mele, dar sper sa dea si altora idei sau poate solutii.

Imagine: Jason santa Maria