Eram mic de tot, sa fi avut vreo 5 sau 6 ani, cand am auzit pentru prima data expresia de odihna prin munca. Am mai tot auzit-o de atunci, dar nu am inteles-o pana de curand.
Cum am auzit de odihna mentala prin munca. Se intampla intr-un weekend. Mama lucra de ore bune la un proiect, trebuia sa fie gata pana la inceputul saptamanii. La un moment dat o vad ca se ridica de la birou ca sa faca curatenie prin casa, era obosita. Foarte curios din fire, neintelegand cum vine asta, o intreb ce face, de ce nu isi continua munca, de ce nu termina hartiile, la care ea imi raspunde foarte linistita ca se odihneste. M-a nedumerit raspunsul si mi-au trebuit ani buni ca sa-l inteleg.
Acum vreo cateva luni, prin primavara, lucram intens la interfata de administrare a unui site. Aveam deja ore bune de cand nu ma desprinsesem din fata monitorului, gandeam totul in if elseif else, numarand in gand optiunile si evaluand cel mai simplu si scurt mod de scriere a codului. Chiar si cat ma ridicam sa beau un pahar de apa analizam mental taskurile de indeplinit.
Eram intr-unul dintre momentele alea de concentrare in care nici muzica nu se mai aude, oricat de tare ar canta in boxe sau in casti. Dar era prea mult, simteam cum productivitatea imi scade cu fiecare linie de cod scrisa. Eram realmente obosit, imi obosise creierul de prea multa munca fara pauza, dar refuzam sa ma opresc, simteam deadline-ul aproape si imi imaginam ca odata scos din priza imi va fi foarte greu sa ma reapuc de munca.
Ca printr-un facut, imi suna telefonul. Un prieten ma roaga mult de tot sa-l ajut cu un dulap proaspat cumparat si o canapea. Cum am un chef maret de munci fizice tot timpul, am incercat sa-l refuz finut, trebuia sa inteleaga ca am si eu de muncit. A continuat explicandu-mi cum il lasasera toti balta si ramasese neajutorat cu mobila in mijlocul strazii. Nu am mai avut cum sa spun nu.
Am ajuns la el in mai putin de jumatate de ora. Am dus cu greu toata mobila sus, ne-am distrat de minune dupa ce am reusit sa incurcam instructiunile si am montat o bucata de dulap pe dos, dar intr-un final am montat-o. Am baut si un capuccino, sa ne relaxam, dar imi tremurau bratele de la efortul depus si am incercat sa ma dreg cu ceva suc energizant pe drum inapoi.
M-am intors in fata calculatorului la vreo 2 ore de cand plecasem. Desi nu-mi placea senzatia din antebrate din cauza muncii fizice depuse, ma simteam odihnit! Mental, zic. Facusem pauza lucrand! Munca fizica m-a ajutat sa-mi relaxez creierul. Ala a fost momentul in care am inteles expresia pe care o auzisem cand eram mic.
Am reluat munca si am dus la bun sfarsit proiectul in mai putin de 2 ore.
19 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS