de ce? blog

continuare de aici

…si m-a iubit. Nu mintea. M-a iubit cu pasiunea aia care apre doar inaintea mortii sufletului, pasiunea aia care apare doar ca simbol extrem al despartirii, lumina aceea dinaintea furtunii, prea puternica sa o opresti in orice fotografie, contrastul acela perfect, prea scurt sa-l suprinzi altfel decat mental, la fel ca sarutul mortii, acel dulce sarut, mai dulce ca dulcele zmeurei negre in mijlocul lui august pe o creasta de munte. I-am simtit iubirea in doar doua cuvinte:

-Da, baby.

Abia in clipa aia mi-am dat seama ca oricat as fi iubit, oricat as fi furat iubiri de liceence sau studente, oricat as fi mimat senimente in trecut, oricat m-as fi ascuns de iubirea adevarata, oricat m-as fi jucat pana atunci cu cuvintele, oricat as fi fost iubit de alte ele, poate pentru inteligenta, sau poate pentru bani, nimeni, dar nimeni, nu-mi mai spusese vreodata “baby” cu acel ton.

Acel “baby” spotit la urcarea in taxi a rasunat in mintea mea mai tare ca toate cele doua zeci si sase de te iubescuri spuse de cand ne cunosteam. Da, doua zeci si sase au fost, le tin si acum minte pe fiecare, cu toate subtilitatile momentelor ce le-au precedat.

Taxiul ne-a vindecat. Ne-a vindecat de dureri de cap, de sentimentul de plumb-si-jeg-pe-piele, acumulat in trenul ei, de murdaria oamnilor din jur, de pe peron, ne-a vindecat de tot, chiar si de iubire. Taxiul ne-a trimis inapoi in real, in minciuna, in fizica furtului, in anatomia noastra ca straini, straini de lucruri pamantesti – iubirea nu e pentru pamanteni. Abia dupa 10 minute de injuraturi reciproce si multi bani dati degeaba am fosti parasiti de sofer.

Vila noastra de vis s-a facut gri in fata nervilor si a bagajelor noastre. Ale ei, ale lor. Georgiana era cu noi doar pe post de alibi, de roata a 5-a, de rezerva, de siguranta, pe care trebuia sa o distram in timp ce ne iubeam. Am descuiat usa si am inceput sa rad:

“Cum sa-i spui ca pleci la mare cu o prietena?”…

..va urma

PS: mi-a revenit inspiratia pentru poveste. Continui in zilele urmatoare ca acum s-a facut deja lumina.

Cine poate sa ma ajute cu un proiector? »   « Feluritele feluri de a spune “multumesc”