Daca e ceva ce sa fi invatat din istoria moderna a Romaniei e ca Emil e nume de luzer si ca romanul de rand nu are habar de politica sau notiuni politice. Datorita lipsei de cunostinte romanul e un fel de oaie manipulabila. Serios.
Adica ne e frica ca de dracu’ de totalitarism (si autoritarism), dar e un regim pe care il identifcam sub numele de comunism. Cand pomeneste cineva cuvantul “comunism” sarim ca arsi si ne mobilizam sa facem orice, dar tot in directia aia ne indreptam, incet si sigur.
Surpriza: comunismul inseamna egalitate, nicidecum control, egalitate perfecta chiar.
“Pure communism” in the Marxian sense refers to a classless, stateless and oppression-free society where decisions on what to produce and what policies to pursue are made democratically, allowing every member of society to participate in the decision-making process in both the political and economic spheres of life – wikipedia.
Ok, sunt de acord ca e o societate utopica si sunt la fel de acord si cu cei care spun ca greu poate fi impementata societatea comunista fara autoritarism – cum s-a si intamplat in istoria moderna, dar asta nu scuza lipsa de cunostinte si folosirea stupida a termenilor.
Suntem batuti in cap daca sustinem dupa ce stim ce e comunismul ca ne e frica de el. OK, daca ne cheama Patriciu si avem in conturi bani cat un sfert de Romanie la un loc, da, ne poate fi frica de “un nivel comun” – cand esti la un nivel asa inalt, iti e frica sa “cazi” in clasa de mijloc – altfel nu-ti poate fi frica de comunism.
Ideea de comunism (doctrina) iti poate placea sau nu, atat. In schimb, iti poate fi frica de regimul care s-a ascuns in spatele doctrinei comuniste ca sa-si impuna puterea, aia da.
Totalitarianism (or totalitarian rule) is a political system where the state, usually under the control of a single political organization, faction, or class domination, recognizes no limits to its authority and strives to regulate every aspect of public and private life wherever feasible – wikipedia
Eh, suna cunoscut?
Am votat Basescu, ca sa avem acelasi guvern pierzator de dinainte de alegeri, cu un mare Emil in fruntea lui. Practic, am votat ca sa nu se intample nimic, pentru ca 2009 a fost un an genial din punct de vedere economic.
Celalalt Emil, Constantinescu, cunoscut si sub denumirea elogoiasa de “Ţapul”: oricate guverne am avut in timpul mandatului lui (si au fost multe) – economia tot prost a mers. Se zice de Bombo ca a furat. “Nastase, patru case”. Bine, ok, cui ii pasa? Mie nu. A avut de unde, probabil. Economia a mers bine. Si cu Tariceanu lucrurile au mers ok din punct de vedere economic, desi politic vorbind…
Revin la celalalt Emil. Cu ce ma ajuta Boc cel Mic ca nu fura (pentru ca nu are de unde)? Mai rau, nici nu l-a ales nimeni pe Boc, dimpotriva, a fost dat afara. A condus singurul guvern demis printr-o motiune.
Mai tineti minte afisele si mesajele lui Basescu din campanie? “De ce le e frica nu scapa”? Tare mi-e ca se referea la romani, nu la paralamentari…
Sper sa ma insel.
15 comentarii · Comenteaza »