Se da un bar primitor, Irish Public House, locul unde am organizat si o serie de blogmeeturi timisorene, am scris mult despre el, l-am laudat si ridicat in slavi si asta fara sa cerem nimic inapoi. Acum vreo luna Irish Public Houseul nostru se evidentiaza cu un inceput de pretentii in social media, adica cu un cont de Twitter. Nu e rau, interactiunea cu clientii e super!
Clientii primesc follow
Barul se gandeste sa urmareasca cateva persoane pe Twitter. Impropriu spus, persoana din spatele contului de Twitter al barului se gandeste sa dea in numele barului follow unor persoane, pentru ca barul in sine e un spatiu in care se desfasoara o activitate. Ok.
Primesc si eu follow. Sunt un client destul de fidel al barului si ma bucura actiunea, ma gadila in orgoliu gandul la atentia acordata unui client. Ma gandesc ca, da, asa se face o actiune in social media, orientata pe clienti, daca se poate cu sprijinul clientilor vechi. Nota 10.
Ehe, si asa incepe aventura in social media pentru @IrishPubHouse.
Startul si primele greseli
Dupa tweetul de “bun venit” vine unul cu “ce va oferim astazi“. Ok, de bun simt. Mai urmeaza unul cu acelasi subiect… Si inca unul de lauda proprie.
Mai, cam mult… Un cont de succes trebuie sa ofere ceva interesant, nu doar sa se laude.
Ovi le notifica prezenta pe Twitter, dar ii atentioneaza subtil ca nu chiar asa se face social media. Dau si eu un retweet, dar fara nota proasta, sunt ingaduitor cu inceputurile. Astept sa vad ce se intampla si dupa start.
Primele zile, greselile continua
Din pacate, la start pare sa se termine totul. Continutul contului de Twitter al barului ramane axat pe oferta zilnica, fara nicio interactiune cu clientii urmariti. O zi mai tarziu @ovisirb primeste un retweet, cumva compensatoriu. E usor jenant, dar sunt la inceput, zic, ii iert.
Nu urmaresc contul direct pentru ca nu ma intereseaza chiar atat de tare oferta zilnica in timeline-ul meu de Twitter, dar pastrez in browser un bookmark al paginii de twitter ca sa pot urmari evolutia, sunt convins ca n-o sa ma dezamageasca.
Moartea interactiunii
Mai apar vreo 3 retweeturi in urmatorele zile si acolo se opreste cu totul interactiunea. Meniul zilei si oferta de ora 12. Zilnic. Nema interactiune, niciun fel de atentie acrodata clientilor urmariti. O saptamana mai tarziu nici macar nu mai apar updateuri zilnice, contul pare ca moare incet.
Hmm, ma plictiseste evolutia contului si decid sa sterg bookmarkul. Astept sa interactioneze cu mine, ca sa interactionez la randul meu. Astept o atentie, doar sunt client al barului, banii clientului fac barul sa mearga mai departe, clientul e stapanul, zic americanii. Nimic.
Trece o luna de la startul in social media al Irish Public House, contul nu face niciun fel de val, se interactioneaza doar cu cei care pun intrebari si imi vine sa-i dau dreptate lui Ovi cu prima replica despre bar: slabut.
Marele unfollow
Dar ce vad ieri cu ajutorul RSSFriends, jucaria aia care-ti monitorizeaza urmaritorii? Am primit unfollow de la Irish Public House! Ha?!? De ce?
Nu ma afecteaza unfollow-urile primite si nu le iau personal, iar asta nu pentru ca am 1300+ de urmaritori, ci pentru ca incerc sa-mi dau seama cu ce am gresit si sa trag o invatatura. @ecostin spre exemplu imi da unfollow de fiecare data cand postez prostii noaptea, altii mi-au dat unfollow pentru ca palavrageam prea mult cu una-doua persoane, uitand ca aveam si Yahoo Messenger sau Gtalk pentru asta – ok, am invatat.
Dar unfollow-ul de la Irish Public House m-a ofticat. Era fara motiv si, mai mult, avea semnificatie. Barului nu-i mai pasa de mine, nu mai e interesat de mine, clientul – nu ca ar fi fost prea interesat pana atunci. Marturisesc ca m-am simtit jignit cumva si am luat o decizie scurta: nu mai am ce cauta in barul ala. Daca barul nu ma vrea, doar nu o sa fortez eu nota sa mai merg pe acolo.
…si asa se pierd clienti cu ajutorul social media
PS: Am inteles tot ieri ca e cumva personal, din cauza ca in nu stiu ce ipostaza am nu acordat suficienta atentie tipei care se ocupa de contul barului. Mi-a pus o intrebare intr-un retweet si nu i-am raspuns. WTF? RT-urile sunt RT-uri. In fine. E un capitol mort pentru mine.
64 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS