Vorba lui Creanga: nu stiu altii cum sunt, nu stiu altii cum viseaza si cum ii amintesc, dar eu o fac intr-un mare fel, poate de asta imi si place uneori sa dorm atat, iar cand ma gandesc la cea ce visez, la felul real in care se intampla totul, pentru ca asa mi se intampla mie, la emotiile avute in vis, parca mi se umezesc ochii.
Unoeri visez asa de bine ca ma trezesc inspirat, gata de munca, cu forte si motive noi. Asa m-am trezit si in dimineata asta. Cu un mare zambet, mare cat toata fata, acoperit de cearceaf, gata sa imi domine oglinda din baie in timp ce ma spal si ma vad pentru prima data.
A fost ca un fel de betie controlata, dupa si mentinuta exact pana la limita parfumului de ameteala, pe care, daca nu stai o secunda sa-l analizezi in profunzimea lui, nici nu-l simti. Da. Asa de bine a fost.
Uneori visez real, foarte real. Visez asa de real, ca totul arata ca o amintire in memorie si abia la momente bune de la trezire imi dau seama ca de fapt am visat.
Uneori visez usor, imi dau seama si in vis ca visez, uneori chiar in vis se intampla sa am un vis, poate mai real ca visul in sine, dar ma tresesc si totul se termina.
Alterori visez fantastic, atat de fantastic incat daca s-ar face un film dupa ce am visat, exact dupa modul in care mi-am imaginat eu intamplarile in somn ar fi catalogat drept grindhouse.
Dar azi noapte a fost altfel. Cand m-am trezit nu mi-am mai amintit ce am visat. Nu imi amintesc nici acum ce am visat, iar asta nu mi se intampla. Stiu doar ca o tipa mi-a spus ceva frumos. Habar nu am ce. Dar atat de frumos incat m-am trezit si am zambit.
6 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS