De obicei primesc colete, nu-mi bat capul cu procesul trimiterii lor. De asta data a trebuit sa trimit unul: un HTC Hero lui Vlad Gidea. E o adevarata aventura sa trimiti colete cu Fan Courier.
Initial am facut comanda pe interneti si am asteptat sa vina un curier sa ridice pachetul, dupa ce sunasem ca sa fac comanda si mi s-a comunicat ca sa apelez cu incredere la site, dar povestea de dragoste s-a terminat sec, cand dupa 5 zile de asteptari nu a mai aparut nimeni sa ma intrebe de sanatate.
Bun, sa mergem la sediu, sediu care e ascuns in fundul fundului Timisoarei, intr-o zona industriala, de-mi ia taxiul pana acolo mai mult decat ma costa transportul coletului pana in Iasi si inapoi. Combin un prieten sa ma duca cu masina.
Sediul – o hala rece prin care bate vantul ca la el acasa cu doua birouri mici pe care scrie mare “accesulul personalului neautorizat strict interzis”, de parca eu as sti cine e autorizat sau nu.
Ma ia un tip ca cica nu se fumeaza in spatii inchise – care plm sunt alea?, ca asta nu e unul dintre ele, ma intreb eu in sinea mea, dar in rest nu ma baga nimeni in seama. Imi fac curaj sa-mi scot mainile din buzunar, ca era frag ca dracu’ si agat de o aripa un dude care se prefacea ocupat primbandu-se de colo-colo:
- Nu va suparati, vreau sa trimit un colet. Cum fac?
- Asteptati la coada.
- ?!? Care coada?
- Sunt acolo in stanga niste oameni cu pachete in mana, dupa ei!
- Aha, si dupa ce astept ce fac? (ca aia stateau, dar nu pareau sa stie de ce)
- O sa vina imediat un baiat sa va preia.
- Ah, suuuper!
OK, ajung la rand 20 de minute mai tarziu:
- Buna ziua, vreau sa trimit un colet.
- Ah, trebuie ambalat.
- Se poate ambala aici?
- Trebuie sa-l ambalati de acasa.
- Nu va suparati, dar nu am ambalaje acasa, nu am nici fabrica de ambalaje si nici nu stiu sa produc unul.
- Nu ne intereseaza, trebuie sa fie ambalat.
- PLM. In pungi Fan Courier, cum sunt cele de aici de pe masa, nu se poate ambala?
- Nu, ca astea sunt pentru colete speciale!
- WTF? Si al meu de ce nu ar fi special? Trebuie sa platesc in plus? Va platesc. Nu e o problema.
- Nu se poate.
Mori! Grr. Ma intorc acasa. Cateva zile mai tarziu (intre timp asteptasem sa vina tipul “comandat” pe internet care mi-a sfasiat inima cu lipsa lui), inarmat cu o cutie gasita prin vecini si banda adeziva proaspat cumparata ma duc iar la faimosul sediu. Ma gandeam ca nici banda adeziva nu vor sa-mi dea. Sun alt prieten sa ma ajute cu un drum.
6 seara. -10 grade afara. Din nou coada. 2 persoane in fata mea care asteapta aparent fara motiv. 10 minute mai tarziu apare un tip din biroul cu acces dubios frecandu-si mainile. A stat la caldura, doar nu era fraier sa astepte si el ca noi sa asteptam. Alte 10 minute mai tarziu vine si randul meu.
- Buna ziua, vreau sa trimit un colet.
- E ambalat?
- Daaa!
- Valoare declarata?
- Hmm, 1000 de lei.
- Trebuie sa-l dezambalati
- WHAT?!?!
…
O dezambalare, o ambalare si 5 hartii completare mai tarziu, in total 20 de minute, din care 10 petrecute asteptand ca tipul cu restul meu si un xerox dupa nu-stiu-ce sa iasa din biroul cu caldura si acces dubios, am reusit sa trimit pachetul. Bani? 30 de lei. Servici? De parca as fi batut-o pe ma-sa.
PS: inca-l astept pe tipul comandat pe internet.
118 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
28 ianuarie 2010