Da, ma cam plictisesc.
Apropo, intrebari, ceva?
NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)
Salut Dan,
Numele meu este Mihai. Citesc blogul tau si vreau sa te felicit pentru efortul pe care il depui pentru sustinerea lui. Dintre articolele recente, cel mai tare mi-a placut cel referitor la secretare :)
Ti-am scris pentru ca am o stire pe care s-ar putea sa o consideri utila cititorilor tai (sau cel putin unei parti dintre acestia).
In cadrul site-ului http://www.e-oferta.ro/ ofer in mod gratuit 200 Euro tinerilor antreprenori care solicita acest lucru pana la 15 aprilie 2010. Banii se acorda sub forma de credit disponibil in contul de pe site al persoanei interesate, pe care aceasta poate sa-l foloseasca pentru a-si promova firma, produsele sau serviciile, dupa cum considera. Mai multe detalii am pus pe pagina asta http://www.e-oferta.ro/detalii-articol/200-euro-pentru-afacerea-ta.html
Prin aceasta initiativa de sprijinire a tinerilor antreprenori din Romania, sper sa le ofer un mic ajutor acelora care au curajul sa porneasca o afacere pe cont propriu. Pe site-ul e-oferta.ro sunt inscrise momentan aproape 10.000 companii din toata tara.
In cazul in care consideri interesanta initiativa, te rog sa scrii cateva randuri despre ea pe blog.
Iti multumesc pentru timpul acordat.
Mihai Vinatoru
Deci 200 de euro daca esti student.
Asa se trimite un email de PR corect si placut.
Azi am primit inca un cadou de ziua mea, de asta data din State.
Preambul
Primit biletel/notificare sa merg la posta sa-l ridic. Biletelul l-am primit ieri, dar cum posta asta de colete din Timisoara are program doar vreo 2 ore pe zi (teoretic 11-14, practic 11.30-13.30) am mers azi. MI-am facut curaj si timp sa merg azi, zic.
De ce curaj? Auzisem tot felul de povesti despre pachete primite. Ca te iau aia la intrebari, ca sunt nasoi, ca trebuie platita vama, ca aia te fura la vama, etc. Din experienta altora am convenit sa punem valoare mica la pachetul-cadou, sa nu ma futa astia. 100 de dolari. Generic.
Bun. Ajung la posta. 13.50. Pustiu. Iar au terminat astia mai repede, imi zic. Bat frumos la usa si intru zambind cam asa :D Inauntru intamplarea a facut sa mai fie un amic care completa hartii. Ne salutam, radem nitel, ma duc la biroul 2. O doamna cu o mie de hartii in fata.
- Saru-mana. Am venit prea tarziu? Sa astept la biroul celalalt?
Se distreaza si-mi zice sa astept un minut. Mai completeaza 2 hartii, se plictiseste de ele si le tranteste intr-o cutie pe toate.
- Gata. Am terminat.
Incep sa rad vazand-o.
- Stiti, trebuie sa primesc un cadou. Erm. Un pachet.
Pe biletel-notificare imi trecusera astia numele “Stefanescu”. Ii explic ca de fapt ma cheama Stefancu, ii arat buletinul. Se pune sa caute hartii. Intr-o parte Stefancu in alta Stefanescu.
- Pe cuvant de onoare ca ma cheama Stefancu!
Se distreaza pentru o secunda, apoi se incrunta.
- Da, aici scrie Stefancu, dar nu corespunde adresa.
- Erm. Da. Mi-am schimbat domiciliul recent. Aaa. Sa ma uit pe buletin, ca nu mai stiu data exacta.
Tipa se distreaza din nou.
- OK, si adresa asta?
- Pai, cam tot eu… Adica apartamentul e pe numele lu’ mama-mea… Asta mi-a fost si vechea mea adresa. Nu stiu cum se procedeaza.
- Imi trebuie ceva acte doveditoare.
- Pai… Chiar acum? Si din nou imi pun zambetul ala :D mai mult →
Cred ca unul dintre cele mai bune clipuri vizavi de aruncat pe jos si reciclare
Vorba lui Creanga: nu stiu altii cum sunt, nu stiu altii cum viseaza si cum ii amintesc, dar eu o fac intr-un mare fel, poate de asta imi si place uneori sa dorm atat, iar cand ma gandesc la cea ce visez, la felul real in care se intampla totul, pentru ca asa mi se intampla mie, la emotiile avute in vis, parca mi se umezesc ochii.
Unoeri visez asa de bine ca ma trezesc inspirat, gata de munca, cu forte si motive noi. Asa m-am trezit si in dimineata asta. Cu un mare zambet, mare cat toata fata, acoperit de cearceaf, gata sa imi domine oglinda din baie in timp ce ma spal si ma vad pentru prima data.
A fost ca un fel de betie controlata, dupa si mentinuta exact pana la limita parfumului de ameteala, pe care, daca nu stai o secunda sa-l analizezi in profunzimea lui, nici nu-l simti. Da. Asa de bine a fost.
Uneori visez real, foarte real. Visez asa de real, ca totul arata ca o amintire in memorie si abia la momente bune de la trezire imi dau seama ca de fapt am visat. mai mult →