Sunt un fan al serialului Criminal Minds, ajuns in prezent la sezonul 5. Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba: pe scurt, serialul urmareste munca unui grup de profileri FBI – Behavioral Analysis Unit (BAU) – care sunt chemati de-a lungul si de-a latul Statelor Unite de politia locala la tot felul de crime in serie ori neobisnuite.
Spre deosebire de alte seriale politiste, in Criminal Minds activitatea unitatii nu e orientata pe crima in sine si pe dovezile gasite la fata locului, care intr-un final sa dea de gol autorul, ci direct pe urmarirea criminalului, pe anticiparea miscarilor lui, toate bazate pe analiza psihologica si comportamentala.
Desi ma uit si la Dexter, nu criminalii in serie ma pasioneaza, motivul pentru care imi place la nebunie serialul Criminal Minds e ca ma inspira si ma motiveaza.
Cand e vorba de munca lor, personajele serialului lasa pe plan secund chiar si viata personala, viata personala pe care n-o prea au in mare parte, ori care a fost distrusa tocmai de munca (ok, fara spoilere).
Pana in momentul in care munca este dusa la bun sfarsit lucreaza la foc continuu, fara oprire, fara pauze lenese si distractii.
Mi se pare pur si simplu impresionanta dedicatia lor. De fiecare data cand vad un nou episod din Criminal Minds ma simt prost ca am lasat ceva neterminat si simt ca trebuie sa-mi reiau munca.
Sunt convins ca n-o sa ajung la abnegatia lor, dar imi place sa tind spre.
19 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
13 februarie 2011