Pasul 1: Scrii o aplicatie mica si simpla care faca un singur lucru, dar bine. Sa-i spunem aplicatiei TwitterFox.
Pasul 2: Daca are succes ii schimbi numele in ceva ce nici macar nu aduce cu prima denumire: TwitterFox -> Echofon
Pasul 3: Faci vreo 10 update-uri la aplicatie fara sa te roage cineva si fara aduci nimic nou, doar pentru ca ai vrut tu sa schimbi ceva si ai scris cod tot mai prost.
Pasul 4: Dupa ce lumea se obisnuieste cu noul nume schimbi si interfata, pentru ca se stie ca schimbarea interfetei e ca mutatul mobilei cuiva prin casa peste noapte. E distractiva, cum ar veni.
Pasul 5: Mai faci vreo 10 update-uri ca sa sicai utilizatorul si ca sa corectezi codul scris prost cu ocazia schimbarii interfetei, iar la ultimul update ii schimbi utilizatorului si setarile facute intre timp.
Pasul 6: Mai schimbi o data interfata pentru ca si altii au facut-o.
Pasul 7: Daca tot ai bramburit de tot utilizatorul te gandesti sa si spamezi cu mesaje de gen “ba, nu vrei sa urmaresti pe nu-stiu-cine pe Twitter”
PLM. De ce n-ar putea aplicatiile bune sa ramana simple?
Facturi mai mari decat pensia pe dracu » « Barbati vs. aparate electrice
20 reacţii · Comenteaza »