Decor: un magazin oarecare de pe langa Piata Traian, Timisoara.
Moment: candva saptamana trecuta, inainte de a ajunge la sediul Dream Production (pregatim impreuna un proiect nou).
Nevoi: o Cola rece la juma’ de litru, sa mearga langa covrigii din mana.
Personaje: o vanzatoare fara nimic special, un client cu pantaloni prea stramti, o doamna nesimtit de racita si eu.
Amplasare in spatiu: vanzatoarea dupa casa de marcat, clientul de partea celalta a casei de marcat, doamna racita langa un frigider de bauturi, eu in drum spre.
Sunt in spatele doamnei racite si-mi astept randul la analizatul produselor din frigider. Domana pare sa aiba foarte mult timp la dispozitie. Ma prefac ca timpul trece la fel de incet si pentru mine. Astept calm. Viteza doamnei se schimba brusc si se intoarce spre mine, tusind violent fara mana la gura in directia pungii cu covrigi aflati la mine in mana. Zic pas provocarii si incerc sa trec in spatele doamnei, sa vad pe deasupra umarului ei bauturile din frigider. E cel de Pepsi si American Cola.
Ma indrept spre al doilea frigider. Trebuie sa fie frigiderul de Cola. Stimata mea doamna apare si ea. Se posteaza intre mine si frigider inainte de a apuca eu sa-l deschid. Neasteptat de repede mai schimba vitezele. Analizeaza frigiderul, astept din nou calm, dupa care ma analizeaza si pe mine. Zambesc sec ca o castana. Mai tuseste o data violent, fara mana sau batista la gura, uitandu-se la punga mea de covrigi. O adevarata explozie, o tuse-stranut combinata cu un sughit. Am prezenta de spirit si-mi feresc covrigii in secunda 0.01.
Imi vine sa zambesc de-adevaratelea – parca i-a ramas un muc mic pe mustata rasa candva anul trecut. Incerc sa fiu politicos si incerc nici sa nu-i atrag atentia, dar daca mai tuseste o data spre punga mea i-o fac cadou. Ma gandesc sa mut totusi punga la spate. Nu-mi plac cadourile facute necunoscutilor cu muci pe mustata. mai mult →
