Sunt ofticat, foarte ofticat. Nu inteleg de unde explozia asta de preturi la carnati.
Acum cativa ani, carnatul era un produs de toata ziua, bun, ieftin, studentesc. Ti-era foame si erai in criza de bani: un carnat prajit langa niste cartofi la fel de prajiti cu ceva ketchup peste (maioneza pentru cei mai instariti), gata, pranz de 10 minute.
Acum nu, carnatul costa de 2 ori mai mult decat puiul. Daca gasesti sub 30 de lei kilogramul esti fericit. In curand la restaurant n-o sa mai avem muschi de vita ca produs premium, ci carnaciori prajiti. Propun sa se scumpeasca si micii.
Si daca e ceva ce sa ma calce pe nervi mai rau decat carnatii scumpi, trebuie sa fie carnatii scumpi cu etichete care nu se pot dezlipi. Pe langa ca costa cat 10 beri la doza, mai au si etichete enervante. Aaaaaa.
Sa ne intelegem, stiu ca exista oameni care sustin ca ambalajul de la cereale ar fi mai hranitor decat continutul, dar eu nu ma numar printre aia. Nu-mi place gustul de eticheta, de hartie + plastic + lipici. Inteleg ca ar trebui mancata, la cat costa, dar nu.
Mai mult, nu stiu cum sa va spun, dar curului meu chiar nu-i pasa ce eticheta a intrat pe partea celalta, nici macar nu se uita la ea, o tranteste inghesuita intre castravetii murati si pireul de cartofi mancati la pranz si asteapta sa trag apa dupa ea.
Pentru ce exista eticheta aia? Pentru ce e LIPITA de carnati? Nu putea sa fie ca eticheta la haine, detasabila, sa o poti agata apoi de cheia de la dulap ca sa te lauzi prietenilor cu ce ti-ai cumparat? Doar e produs de lux…
Blea. Sunt racit, ma doare capul si am draci.
6 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS