Citind o poveste mica pe un blog mi-am amintit cumva nostalgic de orele de limba si literatura romana din liceu. Povestii ii lipsea deznodamantul, era cumva lasata in aer in punctul culminant si transata cu o concluzie fara sa fi ajuns si cursul actiunii undeva.
Legatura cu orele de romana din liceu? Mi-am amintit brusc de momentele subiectului operei literare. Expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. Ah, dulci momente, pe care (acum imi dau seama ca) le intelegeam asa de putin pe atunci. Le intelegeam strict teoretic. Puteam sa le recunosc in naratiunea cuiva, dar nu ma gandeam daca si cum m-ar putea ajuta vreodata sa le stiu.
Ce frumos ar fi fost daca in locul celebrelor compuneri (nu stiu, se mai practica?) as fi scris pe blog, invantand cum sa pun in practica toate cele invatate, toate micile si marile teorii literare, toate regulile gramaticale din cartea lui Metea, pe care iubeam sa le urasc.
Ma gandeam acum: cred ca am putea sa ne ducem si in aceasta directie cu Scoala de Blog, avand in vedere succesului episodului pilot din Recas, cu elevi de liceu. Un fel de editie de durata mai lunga, un fel de parteneriat cu profesorii de limba romana dintr-un liceu, pe care sa-i sustinem intr-un fel de proces educational activ, cu un instrument nou la indemana: blogul.
PS: Imaginea nu are nicio legatura cu postul
