Serios va zic ca-mi place sa ma spal pe maini. Ma rog, exagerez. Mi-am amintit weekendul asta cat e de misto sa te speli pe maini. M-a palit nostalgia, cumva. Nu ca nu m-as fi mai spalat pe maini in ultima vreme, dar nu in modul ala special cum obsinuiam in tineretile mele, pe cand aveam sub un metru inaltime. Nu stiu cum sa exprim exact sentimentul ala de exaltare pe care il traieste un om cand asociaza o actiune mai mult sau mai putin banala cu o intreaga copilarie.
M-am spalat din greseala prea mult, adica apa a sarit mai sus de palme si m-am lasat dus de… erm val, si m-a palit nostalgia. Mami Rica, bunica din partea lui tata, avea o regula clara: spalatul pe maini se face pana dupa incheieturi. De fiecare data cand gloata de nepoti intra in casa exista doar directia baie. (Si nu umblati la boiler!!!) Era o intreaga nebunie apoi si la baie… Ne bateam, ne udam din cap pana in picioare, mult dupa incheieturi.
Vai, ce vremuri. Iar duminica, cand ne faceam fochisti si-i furam lui tataie bucati de prin televizoarele lasate “la reparat” prin garaj ca sa le aruncam in foc (bubuiau de numa’), trebuia sa ne spalam pana dupa coate…
Intamplarea a facut sa-mi amintesc de regula cu spalatul pe maini in casa la Mami Sofie, cealalta bunica, casa care aminteste de multe alte peripetii tot din copilarie. Bai, frumos era sa fiu copil.
Copilarie, copilarie, dar daca era ceva ce nepotii sa urasca mai tare si mai tare pe lume, pai aia era spalatul pe maini..
Mami, sa stii ca a trebuit sa ajung la 25 de ani ca sa-mi dau seama ca e fantastic sa te speli pe maini pana dupa incheieturi!
7 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
30 aprilie 2010