Dacă e vreo chestie pe care s-o urăsc aproape la fel de tare ca și minciuna, apăi ăla e spionajul. Ok. Nu imediat lângă, dar e pe acolo. Top 10.
Și dacă tot vorbim între prieteni, nu e că aș face eu cine știe ce în genere, în afară de bani și, din când în când, datoriii, dar… Nu fut rusoaice minore (cred și sper), nu am afaceri cu pakistanezi, Fusu, Orlando, ori alte cele, dar mă scoate din sărite spionajul. Jur.
Cineva mă spiona mai deunăzi pe Facebook. Impropriu spus. M-a prins online (plm, tot timpul sunt cumva online, dar nu și dispus la vorbă) la o oră oarecare din dimineață (random între 2 și 5, alegeți voi) și mi-a vorbit.
Băi, urăsc chestia aia! Mai mult decât alte spionaje. Spionajul pe Facebook.
(nu e lung postul)
Deci tipul m-a prins pe Facebook și mi-a vorbit. Chestii. Nu contează. Poate au fost interesante. Pula mea. (am decis că scriu cu diacritice și peniși, să-mi fie scuzat de domnișoarele care se rușinează).
Paranteză-paragraf. Că nu sunt mai niciodată online pe YM se știe (și cica Zoso e din lumea celor care nu cuvântă prea mult online direct), dar sunt acolo. Pac-Pac. Invizibil. Lasă-mi un offline, dă-mi un mail, ceva, nu mă lua ca din găleată. Nu mă lua pe Facebook. Deși înțeleg cumva sindromul: l-am prins pe Facebook, deci îi dau.
Revin. Ai un mesaj nou. Pâc. Pâc. Pâc. (vai, cum sună dacă ai boxe de 60W date tare.) Aaaah. Muie. Urăsc chestia aia. Poate voi nu. Eu daaaaaa! O urăsc cu patimă.
Bă, am ID de Y!Messenger pe blog. Unii zic că e mai ascuns. Citiți tot ce scriu! Priviți blogul în ansablu. (E undeva în dreapta jos de tot). Am email mega-public (dreapta-sus). Am chiar și număr de telefon (sub-email, dar nu abuzați). Încetați cu chatul pe Facebook. Serios.
Culmea e că omul de aseară a fost chiar ok, dar alții NU sunt. Pardon. Altele. Tot timpul e vorba de ele. (Scuze, Gagi, dar o să-ți dau numele lor să le înjuri). Ua! Nu că mă oftică, așa, un pic, mă enervează de-a dreptul. “hai, că te-am prins un pic online, să-ți zic ce mă apasă pe suflet. Dar spune-mi și tu“. Pula mea. Poate am intrat doar să dau un Ignore la o invitație pe un profil făcut în loc de pagină, poate că doar încercam să văz ce se întâmplă acolo. Poate nu încercam să vorbesc cu nimeni… Poate am uitat fereastra deschisă. Variante. Variante. După mine Facebook-ul n-a fost inventat pentru așa ceva.
Și da, avea dreptate Bogdana, nu mai există viață privată pe internet. Facebook-ul îți oferă șansa de a fi vânat online.
Bun, îmi poate spune cineva cum să te pui “invizibăl” pe feisbuci? Măcar la chat.
Hai, fiți de treabă, vă roagă un om cu bun simț.
9 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
14 mai 2010