[atenție, contine peniși]
Să ne înțelegem de la început: bun simt nu există. Bunul simț nu (mai) există în lumea modernă. Tot ce a rămas din el sunt tehnici sociale folosite în momentul dictat de o tactică (socială) menită să atingă un anume obiectiv care se poate masura în bani (sau faimă, alte relații, contracte, ceva din care sa rezulte bani, pula mea, tot aia).
Am avut o experiență (socială) dubioasă astăzi. Nu o să dau nume și nici nu o sa vorbesc de fapte concrete, cum obișnuiește și Nebuloasa pe blogu-i (citiți-o, că scrie mișto). Din bun simț. Da. Eu il am. Sau așa imi place să cred.
Bun. Valoarea de știre e zero aici, în textul ăsta, dar e vorba de principiu, în pizda mă-sii. Sunt de modă veche probabil. Îmi plac principiile și am un orgloliuuu… hoho.
(text de lungime medie)
Țin să spun de la început o chestie mare. Nu sunt dezamăgit. Nici suparăt. Dezamăgirea e pentru fraieri. Am conștientizat treaba asta (că nu mai există bun simț) de prea multe ori până acum ca să mă mai afecteze (grav, zic). Un prieten încerca să-mi explice treaba asta (cu toate repercusiunile-i sociale) acum vreo ceva ani. Să fie vreo cinci sau șase, nu mai știu. Încerca să îmi explice că ăsta este singurul lucru bun (sau practic) pe care îl poți învața în facultate. Am ințeles simplu și repede. Da. Facultatea te învață să calci pe oameni (sau pe naivitatea lor) ca să-ți atingi anumite obiective. Ce pula mea e aia solidaritate (de care se vorbea atât de înfocat la Blogtrip Timișoara) sau bun simt? Căcat. Există obiective. Alea contează.
Revin. Nu sunt dezamăgit. Sunt doar ofticat. Ofticat în măsura în care nu mă așteptam ca o relație de întru-datorare (diacritico, așa se scrie corect chestia asta?) să se dezvolte în căcat. Pardon. În nimic. Eu unul știu ce e aia sa te bazezi pe un om, sa capeți sprijin (și ce PLM mai poți căpăta). Și știu că mai apoi rămâi dator. Moral. Financiar. Cumva. Pula mea. Din bun simț. Futu-i morții mă-sii, nu e așa greu de priceput.
De atât e vorba? Neah. Mai adânc! (Apropo, știti bancul ăla spus de Codruț [Keghes] în finala Banc Show înainte de a ajunge la Cronica Carcotașilor? NU?!? Cautați. E bestial)
Știu ce e aia sa sprijini (ajuți, plm) ceva (sau pe cineva – futu-i, ce-mi plac astăzi parantezele și înjurăturile) în momentele potrivite. Știu că nu e frumos să ceri ceva în schimb (tehnicile sociale moderne zic doar că NU imediat – chiar dacă e vorba de pizde gratis sau favoruri). La fel știu că nu e frumos să scoți ochii cuiva cu așa ceva. E parte din bunul simț. Pentru începători: a scoate ochii = reproșuri bazate pe acțiuni trecute și încheiate. Clar? Clar.
Bă. În aceași măsura știu că nu te poți căca pe așa ceva decât în cazul în care-ți spui că te muți în China. Nu, n-am ceva cu China și/sau miliardul ăla plus încă trei sute de milioane de locuitori (mici și galbeni, hehe) pe care îi are, dar zic. Te muți în China? Da. Te poți căca chiar și la propriu (aia înseamnă musai pe preș sau pe clanță) pe bunul simț. Altfel nu. Cred eu.
Pur și simplu, nu te poți purta cu o persoană care te-a ajutat și te ajută în demersurile-ți (oricare ar fi ele) ca și cum nu ai cunoaște-o sau cu aceași nonșalanță cu care-ți poți permite (daca ești suficient de naiv, hehe, din nou) să te porți cu un necunoscut. Spoiler: Mai ales când e vorba de online-ul românesc, mic și amărât.
Bun simț înseamnă fraieri cu principii.
Pula mea. Sau poate sunt dezamăgit. Cine să mai știe?
17 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
14 mai 2010
14 mai 2010
15 mai 2010
15 mai 2010
5 iunie 2010