S-a vorbit mult în ultiuma vreme despre reciprocitate…
Reciprocitatea există și ar trebui să existe, iar uneori e de-a dreptul surpinzătoare. Acum câteva săptămâni, după ce alergasem după mijlocul de transport în comun, am primit un bilet de tramvai de la o persoană care tocmai cobora, împreună cu mesajul: uite, s-ar putea să fie control. Dacă nu m-aș fi ținut de bară în momentul ăla aș fi căzut pe spate. M-a minunat gestul. Era absolut gratuit. Două zile mai târziu făceam același lucru. Sentimentul a fost grozav.
Revenim. Reciprocitatea are cîteva limite bine definite, și sunt impuse de capacitatea unei persoane a interacționa. IRL cunoști în jur de 250 de persoane și interacționezi cu 150, din care cu poate 30 frecvent, 4-5 din acești fiindu-ți prieteni. Numărul maxim de persoane cu care poți menține relații sociale este de aproximativ 150, asta conform legii lui Dunbar.
În online potențialul de cunoscuți este nelimitat (bine, are o limită, dar e mare – 3 miliarde), dar capacitatea ta de a interacționa nu crește cu mult, deși putem presupune că interacționezi mult mai superficial decât în viața reală. Bine, poți face schimb de Gift-uri sau cadouri (aniversare) pe Facebook cu câteva sute de oameni, dar să interacționezi constant cu sute de oameni este greu, dacă nu imposibil.
