S-a vorbit mult în ultiuma vreme despre reciprocitate…
Reciprocitatea există și ar trebui să existe, iar uneori e de-a dreptul surpinzătoare. Acum câteva săptămâni, după ce alergasem după mijlocul de transport în comun, am primit un bilet de tramvai de la o persoană care tocmai cobora, împreună cu mesajul: uite, s-ar putea să fie control. Dacă nu m-aș fi ținut de bară în momentul ăla aș fi căzut pe spate. M-a minunat gestul. Era absolut gratuit. Două zile mai târziu făceam același lucru. Sentimentul a fost grozav.
Revenim. Reciprocitatea are cîteva limite bine definite, și sunt impuse de capacitatea unei persoane a interacționa. IRL cunoști în jur de 250 de persoane și interacționezi cu 150, din care cu poate 30 frecvent, 4-5 din acești fiindu-ți prieteni. Numărul maxim de persoane cu care poți menține relații sociale este de aproximativ 150, asta conform legii lui Dunbar.
În online potențialul de cunoscuți este nelimitat (bine, are o limită, dar e mare – 3 miliarde), dar capacitatea ta de a interacționa nu crește cu mult, deși putem presupune că interacționezi mult mai superficial decât în viața reală. Bine, poți face schimb de Gift-uri sau cadouri (aniversare) pe Facebook cu câteva sute de oameni, dar să interacționezi constant cu sute de oameni este greu, dacă nu imposibil.
Problema se complică atunci când vorbim de o oarecare notorietate online. Ești cunoscut, plăcut, urmărit sau citit de sute, mii de persoane. Cum ai putea să vorbești de reciprocitate la nivelul miilor de persoane? Cum ai putea ține constant o legătură cu atâția oameni? Nu poți, de acea mulți practică un fel de reciprocitate recompensatorie. Îi dai 20 de retweeturi lui @bobbyvoicu si o să-ți dea și el unul, cum glumea cineva în seara asta pe chatul Radio Lynx.
Nu poți vorbi așadar de reciprocitate perfectă în online, cu atât mai puțin pe Twitter :-)
Cum e cu solidaritatea?
Solidaritatea e între prieteni în principiu sau în cadrul unei oarecare comunități (cu idei, interese comune etc.). Așa zice și dictionarul despre termen.
Deci cum beneficiezi de ajutorul altora? E simplu. Interacționezi și te împrietenești cu oamenii. Networking, frate. Intri într-o comunitate, iar dacă “joci” după regulile ei aceasta te va ajuta (sper că n-a mai zis nimeni chestia asta înainte mea, că mi-ar plăcea să fiu citat).
PS: bine, se mai întâmplă și perfect gratuit, ca gestul din tramvai, dar nu ne putem baza pe așa ceva.
Imagine via
25 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
25 iunie 2010
27 iunie 2010