Se știe: cu cât stai mai mult, cu atât câștigi mai puțini bani. Se aplică și în afara taximetriei.
Vin aseara spre casă din Pizlandia (un cartier mai la dracu’n praznic așa din Timișoara) împreună cu Dani Sima. Pe jos, sănătos, lipa-lipa, din lipsă de bani.
Ne plictisim de lipa-lipa. Decidem să luăm un taxi pe la jumătatea drumului. Îi spunem și taximetristului tentat să o ia la prima intersecție pe ruta ocolitoare că vrem drum cât mai scurt. Vrem să ajungem măcar pe aproape de casă, dacă e să nu ne ajungă banii…
Distrat, taximetristul ne promite că ne duce până la destinație chiar de nu ne ajung banii. Plusează! Când mai sunăm la firma de taximetrie putem să cerem indicativul lui (04) și alte dăți când suntem la limită.
Oooo, da!
Povestim de restaurante și mâncaruri tot drumul. Spunem glume. Toate bune și frumoase.
Ajungem la destinație. 10 lei în buzunar. 9,60 lei cursa. Ne ajung banii! Uaaa.
Taximetristul, simpatic, chiar înainte să coborâm: Știți, puteți să cereți indicativul meu chiar și dacă vă ajung banii, o seară bună.
Ce sa mai zic? Marketing, frate!
[fbshare]
19 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
16 iunie 2010
25 iunie 2010
13 iulie 2011