de ce? blog

Mi s-a făcut dor de film ascultând melodia lui Kevin Renick – Up in the Air. Despre film am mai scris, este cel mai bun film al anului 2009 după mine, dar povestea melodiei e și ea frumoasă.

În toamna lui 2008 Kevin Renick era dat afară din agenția de publiitate în care lucra, doar pentru a reuși să-și urmărească visul secret de a deveni compozitor. Nu cântase decât pentru prieteni și grupuri mici până în primăvara lui 2009, cînd avea sâ-l întâlnească pe Jason Reitman (regizorul viitorului Up in the Air, de asemenea regizor pentru Juno și Thank Your for Smoking) în cadrul unei lecturi publice. Kevin venea cu o casetă audio în buzunar cu melodia înregistrată cu o seară înainte. Povestea spune ca regizorul și-a exprimat public mirarea vizavi de formatul “primitiv” al suportului audio, iar Kevin pleca dezamăgit de la întîlnire. Dar încăpățânarea lui Reitman de a găsi un casetofon unde să asculte compoziția lui Renick în aceași seară a făcut Up in the Air să ajungă melodia de generic în film.

Partea și mai frumoasă este că pe coloana sonoră a filmului ajunge chiar variantă înregistrată pe reportofon de Kevin Renick în sufrageria casei sale, cu tot cu zgmomot de fundal și scurtul mesaj de început: “Hi Jason, my name is Kevin Renick. I’ve writen this song called Up in the Air, and I wanted you to hear it. It goes like this…”

Varianta originală de pe coloana sonoră a filmului.