Argumentele aduse de nefumători în cazul legii anti-fumat în spații publice sunt cel puțin la fel de stupide ca și cele aduse de fumători. Principiul discriminării poate fi extins până la cer și înapoi.
Spre exemplu, într-un text menit să facă praf discursul pro-fumat, Petreanu zice așa:
Problema trebuie judecată din punctul de vedere al nefumătorilor, nu al fumătorilor, pentru că un principiu fundamental stabileşte că libertatea unuia se opreşte unde începe libertatea celuilalt.
Mai clar, un fumător are toată libertatea să fumeze, atâta timp cât gestul său nu-i afectează pe cei care nu doresc să fumeze. Aşa cum e dreptul tău să fumezi, e şi dreptul meu să nu fumez – or eu, dacă nu fumez, nu te afectez cu nimic pe tine, fumător. Reciproca nu e valabilă. De aceea, în prezenţa mea, nefumător, tu, fumător, nu ai libertatea de a fuma.
Bun, dar același argument ar putea fi adus în favoarea unei legi anti-motoare-cu-ardere-internă. La fel de bine ar trebui interzise. Și problema ar trebui judecată din punctul de vedere al pietonului.
Unde e alegerea mea? Alegerea mea de a nu inspira gaze de eșapament. Pentru că în mod natural, cum spune amicul Petreanu, eu, ca pieton, nu emit noxele emise de tine, ca șofer de automobil cu ardere internă. Libertatea ta se oprește unde începe libertatea mea parcă.
Mai grav, nici nu am unde să mă feresc de fumul tău. Sunt discriminat, nu? Păi hai să mergem pe același gen de logică. Hai să interzicem mașinile în orice spațiu public.
Ai dreptul să-ți conduci mașina la tine în casă, cu condiția să ai geamurile și ușile închise. Ermetic. În locuri publice, ntz. Interzis. Și ar trebui să existe o lege în sensul ăsta.

33 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
22 februarie 2011