
eu pe bicicleta
În primul rând e nervos. De ce e Dan nervos?
Băi, mă calcă pe nervi proas(pe)tele mămici care prin nu știu ce miracol au impresia că bicileta desenată pe pista dedicată seamănă cu un cărucior. Vă zic eu: Nu seamănă. Deloc! Mă enervează și mai tare cele care merg la plimbare ca la WC, de mână cu o prietenă, și ea cu cărucior, și ocupă ambele sensuri de mers ale pistei de bicicletă de pe Bd. Pârvan de exemplu. Aaaaah.
Apoi, Dan pe bicicletă e mai rău decât șoferii ăia pe care îi urăște toată lumea, ăia de claxonează de zor. De ce?
Mi se pare fascinantă reacția cetățenilor sexagenari care se plimbă fără grija abonamentelor RATT sau a nivelului de Oblivion început de dimineață pe pista de bicicletă când îi claxonez de la distantă și apoi trec în viteză pe lângă ei. De asemenea iubesc să înjur în timp ce claxonez câte un bou care se plimbă cu bicicleta la fel de relaxat ca semenul lui pensionar pe contra-sens.
Ce fel de claxon are Dan?
O jucărie din aia mică, care trebuie lovită multiplu ca să facă vreun fel de zgomot, nu m-a lăsat iubita să-mi iau o goană sau o vuvuzelă. A zis că nu mai am 5 ani.
Zona preferată din Timișoara?
Clar, centrul, minus Piața Unirii. E absolut biciclist-prietenoasă zona. Iar semaforul pentru bicicliști de lângă Piața Operei e absolut genial.
Altceva de adăugat?
Săru-mâna doamnei în Audi-ul negru care m-a lăsat ieri să fac stânga chiar dacă mă încadrasem mai degrabă în dreapta la semafor.
PS: ok, nu sunt eu pe bicicletă în poză, e Contador, dar cam așa arăt și eu când mă plimb cu bătrâna Eliza Blue adusă la viață zilele trecute prin oraș sau prin Franța.
24 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
22 septembrie 2011