Am o mega-febră-musculară! Am făcut o schemă cu zonele care mă dor după, zone care nu sunt puține după cum se poate observa în diagrama de mai jos. Și ca să explic mai plastic. Am vrut să-mi iau cana de cafea de pe raft. După ce am ridicat mână la nivelul umărului am zis că mai bine beau cafea dintr-un pahar.
Pentru cine nu știe ce e squash-ul: e cam ca tenisul, doar că e în sală, cu rachete mai mici, o minge mică de cauciuc (care contrar aparențelor nu sare, deci trebuie să dai cu putere în ea!) și se joacă la perete :-) Adică nu-i ca tenisul.
Mă întreba cineva ieri pe twitter cam care sunt regulile. Păi, se servește din pătrățelele laterale (mai jos o poză cu terenul), mingea trebuie să lovească peretele peste linia trasă pe mijlocul peretelui și apoi să cadă în jumătatea adversarului.
După serviciu se lovește oricum: cu un perete lateral, cu doi, cu toți, cât timp nu cade de două ori pe podea și nu lovește peretele de fund sub linia cea mai joasă e bine. Ok, și dacă o dai peste cameră e un pic out. Cel care servește își alege terenul din care vrea să servească și apoi alternează terenurile cât timp servește. Mingile afară sau servele proaste sunt punct pentru adversar și pierderea serviciului. Cam atât.
Cei de la Squash Club Timișoara mă întrebau care este potențialul social al sportului. Sincer, la cât de tare mă enervez când pierd (la orice activitate) e probabil mai bine să joc singur. Hmm. De fapt, dacă mă gândesc bine, a fost amuzant să-l fugăresc pe Adi până a reușit să se împlânte cu capul în perete. hehe. Să legi prietenii noi? Se poate, dar numai în pauză.
PS: cam cum arată un meci de squash http://www.youtube.com/v/QQQ6qRKZS7o
12 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
5 iulie 2011
9 iulie 2011