Că în viața adevărată nu poți da reload ca la un scenariu de Civilization V de fiecare dată când cel mai experimentat batalion de bombardiere moare sub focul unei unități anti-aeriene ascunse după un deal, pe care nu ai observat-o pentru că, deh, erai prea încrezător în reușita proprie ca să crecetezi în amănunt terenul. Sau când ceva nu a ieșit chiar cum sperai, zic.

Că în viața adevărată nu poți să te rupi de istoria acumulată și nici nu poți fugi de ea, chiar dacă te muși în alt oraș sau te privești dimineața în oglindă întorcând capul spre dreapta.

Că trebuie să-ți regăsești pasiunea pentru ce faci de fiecare dată când ea dispare, că altfel rămâi fără identitate (și fără activitate).

Că nu poți să te oprești pur și simplu dintr-o activitate, doar pentru a te arunca pur și simplu în alta fără consecințe. Un exemplu prost: dacă înlocuiești un pachet de țigări cu vreo două ore de pufăit electronică, o să-ți dorești să fi avut ideea de a-ți turna tot șamponul nou cumpărat pe gât, de rău, de durere și de nervi că ai dat atâția bani pe o jucărie care te omoară fără să facă măcar fum. mai mult →

(8 comentarii)