Am fost săptămâna trecută la lansarea Nokia N9 în Timișoara. Un eveniment micuț pentru un telefon “de nișă” – 90.000 de bucăți se anunță că vor fi făcute.
E un telefon frumos, “dintr-o singură bucată de policarbonat” – cum s-a tot bătut mondedă în prezentare, se mișcă binișor și cu 18 aplicații pornite, beneficiază de multe-multe jucării (accesorii) cu care se interconectează foarte ușor mulțumită NFC-ului, are o cameră foto impresionantă pentru un telefon și nu are butoane fizice decât pe laterale (pornit/oprit, volum). Cam asta se poate spune despre el într-o frază.
Dar, există tot timpul un “dar”, cum mi-am exprimat și acolo părerea, având în vedere și numărul limitat de aparate care vor fi produse: e un telefon-showcase, uite ce putem face noi!
Deși dacă mă gândesc bine, poate e doar un calcul de marketing. Câți bani am investit în platforma asta (MeeGo)? Câți bani putem cheltui pentru promovarea unui model de telefon? Aha. Hai să lansăm N9, să vindem 90.000 de bucăți la vreo 500 de euro bucata și putem omori liniștiți MeeGo.
Probabil mai există și alte explicații, eu unul n-am prea înțeles decizia de lansare a Nokia N9 pe MeeGo în doar 90.000 de exemplare.
Dacă ar fi să aleg între Galaxy S-ul meu și N9, aș alege tot telefonul pe care îl am. Nu e vorba că un N9 va costa vreo 480 de euro fără TVA sau că aș avea ceva cu brandul, ori cu telefonul în sine, nu, dimpotrivă, îmi place, dar nu mi-ar fi potrivit. Nu rulează pe un sistem de operare deschis, nu pot face tot ce vreau cu el. Mai grav, platforma MeeGo va muri odată cu el. Poate într-un an, poate doi, dar va muri. Parcă n-aș investi bani și afecțiune în ceva ce știu de la bun început că nu are viitor. Mi-e greu să plac N9-le cu adevărat.
10 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS