Am o iubită. Suntem în relație de mai bine de 10 luni de zile. Încă vorbesc despre ea folosind termenul de “iubita mea”. Și lumea mă felicită. E cea mai lungă relație a mea. Și a ei. Ne mărturisim sentimentele zilnic. Uneori de mai multe ori pe zi. Cu toate astea n-a fost ca și cum aș fi planificat eu ceva. Nici ea. Cu siguranță. A fost o întâmplare fortuită.
Astăzi am făcut un pas important în relație. Am trecut la nivelul următor. Mulți ar spune că e o dovadă de curaj. Sunt perfect de acord. Poate chiar mai mult. Mult curaj și o deosebită încredere în mine. Nu știu ce aș fi făcut dacă ar fi refuzat!
N-am scris pe Facebook. Am preferat să scriu acest articol pe blog. E un eveniment prea important pentru a fi bagatelizat într-un status pe un perete.
Ziua a început ca oricare altă zi de joi. Ne-am trezit după prânz. Ne-am ofticat că am dormit prea mult, că nu aveam telefoanele în dormitor, că pentru a doua zi consecutivă am uitat să aduc un ceas în dormitor. Ne-am încurcat șosetele. Le-am schimbat. Ea a vrut să fugă la bucătărie să se ocupe de cafea. Eu am oprit-o pentru câteva secunde cu un sărut. Ea a zâmbit. Ne-am băut cafeaua împreună și ne-am distrat ștergând programe de pe televizor.
Chiar auzeam într-un documentar zilele trecute despre efectele cafelei. Cică printre altele stimulează tiroida care elimină hormonul fericirii. Să nu mă grăbesc cu povestirea totuși.
Suntem extrem de apropiați. Ne place la nebunie să dormim împreună. Serios, ea e singura persoană cu care chiar pot să dorm bine. Mai mult. Gătim împreună. De 2 săptămâni gătim. Mi-a luat mai bine de un sfert de secol să mă apuc de acest sport. Cu toate astea nu m-am gândit că o să ajungem atât de repede în acest punct. M-a luat și pe mine prin surprindere ce i-am spus. E adevărat că am fost cumva obligat de conjuctură, dar mărturisesc că a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua.
Revin la poveste. O zi de joi. Trezire târzie. Cafea bună. Săruturi. Un pic de leneveală în fața televizorului în nou-amenajata sufragerie. Lumina care îi deranja ochii. Draperia trasă de mine. Ea cu niște raporate în față. Eu în fața calculatorului. Fuga mea neașteptată din cameră. EVENIMENTUL.
Îmi cer scuze că lungesc atât de mult povestea, dar e esențial să se înțeleagă că deși suntem într-o relație stabilă, ne iubim, avem mult timp de când suntem împreună, toate alea, nu a fost puțin lucru pentru mine. N-am mai făcut asta niciodată. Și e unul dintre cei mai importanți pași dintr-o relație. Dar, da! S-a întâmplat!
Astăzi am rămas fără hârtie igienică pe budă și am rugat-o să îmi dea un sul nou din debara.
34 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
4 noiembrie 2011