Blog > Opinie >

Principiul incertitudinii aplicat banilor și greșeala lui Andrei Cornea

22 aprilie 2012 - 17:32

Premizele sunt bune, dar sunt aplicate greșit și din păcate iese o comparație între mere și pere folosind câțiva termeni științifici. Articolul domnului Andrei Cornea din Revista 22

schrodinger_cat

Principiul incertitudinii spune că

Măsurările poziției și impulsului efectuate pe copii identice ale unui sistem aflat într-o stare dată vor varia fiecare conform unei distribuții de probabilitate caracteristică stării sistemului, fiind imposibil să existe o particulă cu un impuls și o poziție arbitrar de bine definite simultan.

La modul extrem de simplist se poate spune că orice măsurare a poziției unei particule va influența obligatoriu impulsul acelei particule, dar n-ar fi o definiție tocmai corectă.

O consecință a acestui principiu spune tot la modul simplist că o particulă va putea împrumuta energie “din nimic”, iar cu cât particula este mai mică, cu atat împrumutul de energie (și masă) poate fi mai mare.

Toate bune până aici, de la aceste premize porneste domnul Cornea articolul, continuând cu ideea conform căreia cu cât este mai mică particula, cu atât se poate extrage mai ușor măsuratorii, deci este mai “fericită”, concluzionând că e exact pe dos în viața reală.

Iar articolul se leagă de fapt doar de această consecință, nu de principiu în sine.

Ok. Pentru a putea transfera în spațiul real ideea vom avea nevoie de o convenție de termeni. Avem energia care e transformată în bani, ca în articolul din Revista 22, și avem personaje în locul particulelor. Pentru a nu face confuzii și pentru o diferențiere între termenul folosit în explicația științifică și cel folosit în exemplul din viața reală, o să numim împrumut împrumutul de energie și credit împrumutul de bani.

Și asta nu este singura confuzie din textul domnului Cornea, confuzie de termeni care îmi face impresia că reuseste să păcălească până și pe autor până la final.

Pentru o analogie corectă ar fi trebuit analizată (în mod imperfect, doar avem incertidudini adiționale în sistemele de măsurare din viața reală) influența diferitor sume de bani asupra personajelor, dar nu, în articolul domnului Cornea se vorbește despre probabilitatea acordării unor credite vizavi de mărimea personajelor și probabilitatea returnării acestora în timp.

Pentru o comparație și mai corectă ar fi trebuit măsurată influența banilor asupra personajelor, măsurând fenomenul nu folosind ordine de marime absolute (sume de bani), cum e sugerat în articol, ci folosind ordine de marime relative, în funcție de dimensiunea personajelor.

Încă o convenție de termeni. Dimensiunea particulei o traducem prin venitul personajului.

O să exagerez ușor sumele de bani de dragul exemplului.

O valoare arbitrară de 5 milioane de euro nu poate însemna un “împrumut imens” decât pentru personaje cu venituri cu mult sub acea valoare, fie că e vorba de un credit sau de orice altceva. N-o să fie un împrumut imens pentru P Diddy. Cu cât diferența dintre valoarea veniturilor personajelor și valoarea creditului este mai mică, cu atât putem spune că și “împrumutul” este mai mic.

Dacă valoarea creditului rămâne constantă -împrumutul imens dorit de domnul Cornea-, cu cât personajul are venituri mai mari, deci dimensiune mai mare, cu atât valoarea împrumutului este mai mică.

Bunul simț de spune că un personaj care are venituri de 300.000 de euro pe viata și primește un credit de 5 de milioane de euro (imens, da?) își va putea face poziția necunoscută (mi-a plăcut expresia asta) mai ușor decât de un personaj care are venituri de 3 milioane de euro pe viață care primește același credit. Plus că acestuia din urmă nu-i va mai părea creditul de-a dreptul imens.

Iar legile bancare ne spun că unui personaj cu venituri de 3 milioane pe viata nu-i va fi mai usor sa ia un credit de 30 de milioane. Să respectăm dimensiunea împrumutului.

Ipotetic și exagerat, nu cred sincer că vreunul dintre personaje ar putea primi un credit de 10 ori mai mare decat totalul veniturilor realizate într-o viață.

Practic consecința principiului incertitudinii de care vorbeam la început se aplică (forțat, dar) perfect: cu cât venitul (dimensiunea) unui personaj (particula) este mai mic, cu atât o valoare mai mare a unui credit (împrumutul) va da personajului posibilitatea de a se sustrage măsurătorii, datorită excesului de bani (energie).

Cu părere de rău pentru domnul Cornea, dar posibilitatea acordării creditului ține de legi bancare, nu de fizică cuantică.

Deci nu vă străduiți să aveți masă, că arată aiurea în poze și riscați boli de inimă.

imagine de pe wikipedia

PS: o carte mișto (online) apropo de principiul incertitudinii.

»   «

3 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS

Reactii pe bloguri

  1. Pur teoretic, despre unificarea fizicii
    23 aprilie 2012

Comentariul tau

Ceva reguli de comentarii pe blog