Cu simțurile bulversate după Teszt 2012, dar cu lecția în buzunar

1 iunie 2012 - 14:39

peer-gynt-teszt-2012

Teszt a fost un fel de lecție, poate artistică, poate culturală, poate greu de descris în cuvintele limbii în care doar a fost tradus, nu și jucat, dar cu siguranță o lecție. Festivalul de teatru euroregional a dat peste degete tuturor spectatorilor nepregătiți de teste auditive și vizuale într-o sală cufundată în umbre. A rafinat simțuri și spirite.

Dacă până la TESZT ai fi putut crede că singura menire a treatrului e să spună povești, după festivalul de teatru de săptămâna trecută trebuia să te răzgândești. Spectacolele au stârnit sentimente, poate mai diverse decât cutiuța cu bumbi a bunicii, dar sentimente autentice. Mânie, plăcere, buimăceală, frustrare, durere, excitare și scârbă. De toate. Multe în același timp. Teszt te-a forțat să alegi de care parte a baricadei ești, de partea sentimentelor sau a poveștilor. N-a prea existat decât dans între cele două.

Poate a fost un festival dedicat doar simțurilor și sentimentelor. Poate. Un om al poveștilor cu greu și-ar fi găsit locul între tot ce a fost de la piesa de început, cu versurile ei vechi din Peer Gynt, decorul minimalist și cele patru ore obligatorii, la cea de final, cu ping-pongul sentimental din Mountainbikerii pe marginea unui bazin dezafectat ca spațiu de joc.

Cu povești mai lungi, mai scurte sau inexistente, a fost un festival de teatru de povestit prietenilor. Nu a lipsit piesă care să nu provoace reacție, care să nu provoace la discuție. Poate nu provocare musai intelectuală, care să te țină zile bune pe gânduri, ticluind metafore verbale, dar vizuală în mod sigur.

De la valize de pământ la sâni și sexe dezgolite nonșalant, uneori aruncate cu vulgaritate în retina spectatorilor, s-au văzut toate. Iar auditiv a fost încă mai teribil, de la tonul aproape insesizabil al șoaptelor traducerilor din cască, la coșmarul arcușelor frecate pe metal în Înțepătura de albină.

Dar a fost un spectacol teatral bun, lung, extenuant, dar bun. O lecție a dimensiunii teatrului, o provocare multiculturală, euroregională, cum îi zice și titlul. Una dintre cele mai mari realizări fiind transofmarea unui Hamlet în comedie, fără însă a-l lua în derâdere pe eternul autor.

O singură dezamăgire poate rămâne în urma festivalului. Un Așteptându-l pe Godot mult prea lung, mult prea sportiv și mult prea golit de seminifcație prin jocul fizic pentru gustul unora. Eu mă număr printre acei câțiva.

Alte reacții după Teszt la:

»   «

Comentariul tau

Ceva reguli de comentarii pe blog