Cum m-am inițiat în teatru mobil

9 iulie 2012 - 13:49

În urmă cu mai bine de o lună, pe vremea când abia schimbasem tricourile negre pe cele crem sau albe, primeam o informație prezentată cu mult entuziasm, cum îi șade bine unei astfel de informații să vină, cum că Grolsch pregătește un experiment de vară. Un teatru pe roți pentru Timișoara. Abia așteptam. Cred că am povestit celor din jur despre eveniment cu mult înainte de a fi el prezentat și oficial.

Nici nu știam pe atunci că frumoșii actori ai reclamelor Vodafone (Paul Ipate și Ioana Blaj) întră în pielea personajelor din “Asta-i tinerețea noastră” (alături de Radu “Jacob” Iacoban și Conrad Mericoffer) pentru timișoreni. Chiar îmi spunea Ioana după Experience Hotel cât de tare își doresc să ajungă cu piesa și în Timișoara. Și nu credeam să se întâmple așa de repede, dar au reușit. Paul glumea pe finalul ultimei zile de teatru în autobuz: “băi, ar fi mișto să reușim să jucăm piesa cap-coadă la un moment dat”.

Piesa jucată în autobuz a fost împărțită în bucăți, bucăți jucate la ore diferite, în zile diferite, fiecare de câte două ori. Și nu sunt convins că toți spectatorii au înțeles treaba asta. Chiar dacă scenele jucate pe podeaua mijlocului de transport, urât cu atâtă pasiune vara, au putut fi luate, vizionate, plăcute și înțelese separat, piesa ar fi făcut o mai bună impresie și ceva mai mult sens… întreagă.

Bilet teatru Grolsch

Și a fost teatrul pe roți, și a fost într-un autobuz verde, și a avut bilete-eventai, și eu am fost prins nepregătit.

Anticipația creată de eveniment m-a făcut să uit că genul ăsta de teatru cere și de la tine, ca spectator, câte ceva, o mică pregătire, o fărâmă de imaginație și ceva putere de concentrare.

Nu există cortină, nu există întuneric, nu există misterul decorului ce va să vie în scenă, nu sunt locuri unde să se ascundă actorii de privirea curioasă a călătorilor amatori de teatru, nu există un ritual de început și final. Teatrul mobil se rupe de teatrul tradițional mai ales prin formă.

Cred că lipsa ritualului a dat peste cap multă lume, deși nu a lipsit în totalitate, actorii părăsind “scena” la un moment dat, după Red aplauzele au fost primite de actori în afara autobuzului. “Mergem?” “Hai!” Și au coborât.

Actorii au intrat bine în roluri, au fost extrem de concentrați în ciuda caniculei de afară, dar eu unul parcă n-am reușit să-mi intru bine în rolul de spectator în aceste reprize scurte de teatru. Adică repede.

Imagini din autobuz via ExperimentalistRO (pe Facebook).

Ca o notă: Plăcut impresionat am rămas de public, care s-a arătat extrem de interesat și dornic de teatru, chiar dacă afară erau peste 36 de grade. La umbră. Puține locuri rămase libere în autobuzul-experiment, fiecare reprezentație jucându-se cu cel puțin două duzine de spectatori.

Au mai scris despre experimentul Grolsch și Luci, Corina, Anca, Richie.

Acum aș minți dacă aș spune că acum știu ce înseamnă teatru mobil, sunt abia inițiat, mai am nevoie de astfel de experiențe ca să trec în liga de avansați, dar am o mai bună înțelegere a unui astfel de spațiu, știu și o parte din limitele pe care le impune jocul într-un asemenea cadru și cred că am o idee despre cum trebuie să mă pregătesc mental pentru o nouă astfel de experiență.

Linie de final (Hehe, nu e o glumă vizavi de subiectul piesei. Sau?)

»   «

1 reacţie · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS

  • Ioana

    Dragut experiment! La cat mai multe!

    PS: e obositor sa fii spectator azi, nu? :P

    Raspunde · link

Comentariul tau

Ceva reguli de comentarii pe blog