Am avut saptamanile trecute o discutie cu Alex Blogu pe tema asta (a continutului popular pe internet) si n-am prea reusit sa ajungem la un consens.
El sugera ca linkurile acumulate/primite de materialul in cauza sunt un criteriu suficient pentru a masura calitatea ori mai degraba popularitatea acelui material (fie ca e el articol, imagine etc). Linkurile intelese ca si voturi.
E un criteriu bun, dar mie nu mi s-a parut suficient, mai ales ca e usor manipulabil. Ideea imediat urmatoare a fost combinatia linkuri/comentarii.
Desigur, si comentariile singure ar fi un criteriu bun, dar tot nu ar arata calitatea, valoarea ori popularitatea, ci mai degraba gradul de disputa (!) pe care il naste un subiect intr-un anumit cerc.
Se intampla deseori ca un articol pe un blog sa genereze zeci ori sute de comentarii intre cativa oameni.
Problema cea mai mare e ca internetul e un conglomerat de societati, de triburi, cum le spunea Seth Godin. mai mult →
Am obiceiul (nu tocmai fericit) de a ma abona la tot felul de feeduri de bloguri, siteuri ori servicii online. Sunt singur ca nu sunt singurul. Am ajuns sa am atat de multe abonari incat daca deschid feed readerul (Google Reader) la intervale mai mari de o zi gasesc peste 1000 de articole necitite.
Niciodata nu m-a interesat tot ce se scrie si nici nu am citit tot ce am gasit prin feedurile urmarite. Nu stiu daca citesc doar in proportie de 25-30%, cum fac majoritatea abonatilor la feeduri de bloguri, dar in mod cert citesc cel mult jumatate din articolele din feed.
Nu asta era ideea din spatele abonarilor la feed? Sa ai intr-un loc (in timp real?) tot ce te intereseaza? Daca ne intereseaza asa de putine articole, ce facem cu asa de multe? Le colectionam? Facem un backup internetului? mai mult →
Pentru ca asa cum se vede si din studiul lor nu exista un motiv bun pentru a folosi Opera. Firefox are extensii si e open-source, Chrome are viteza si Google in spate, Internet Explorer e la randul lui rapid si are Microsoft in spate, iar Safari oricum nu prea conteaza. Cel mai popular motiv pentru folosirea Opera e “I love it”. Asta da motiv.
Ma intreba si @Adeline pe Twitter la ce concluzie vor ajunge cu studiul/initiativa. E simplu:
[vor ajunge la concluzia] ca fanii lor sunt mai fani decat fanii altora si ca nu exista motive reale pentru care Opera sa detina market share mai mare de 10%
Dan e un tip foarte misto care face lucruri senzationale pe interneti, daca nu-l credeti pe cuvant, intrebati fosti clienti, dar cat ar fi de grozav are si el o mica spaima, ii e frica de cuvantul “trebuie”.
I se intmpla cateodata, mai ales in momentele alea in care “trebuie” neaparat cate ceva, sa il apuce o frica asa de profunda ca numai ce “trebuie facut” nu ar face, ba chiar ar face orice altceva, asa ca se razbuna pe lumea intreaga lasand pe mai tarziu cam tot ce “trebuie”.
Ii spunea cu ceva vreme in urma o fosta prietena (frumoasa si desteapta, cum ii sade bine oricarei foste prietene sa fie) ca tocmai “lucrurile care trebuie” aduc satisfactii majore, iar asta numai pentru ca se intampla sa nu fie cele mai placute si ducerea la bun sfarsit a unei activitati nu tocmai placute e mai interesanta. O fi uitat intre timp. Cine stie?
Poate ca amanarea e de vina, poate ca il streseaza gandul ca “trebuie”, iar cand se aduna multe “lucruri care trebuie”, doar gandul ca “trebuie sa” il face sa se ingrozeasca de-a dreptul. Cum ar fi, lui Dan ii e frica de lucrurile care trebuie si cu greu se indura de ele. Astazi e o zi din aia.
Noi, oamenii, suntem prea stresati cand e vorba de viitorul copiilor. Oricat de neseriosi am fi, in momentul in care intra copiii in joc, ne schimbam total, devenim cum s-ar zice responsabili. De fapt ne stresam foarte tare. Gandim fiecare pas, citim carti, ne sfatuim cu prietenii, punem la indoiala orice decizie ar trebui sa luam, facem asigurari, fonduri de risc, fonduri de studii si pana la urma pentru ce?
Daca iti lasi copilul prea liber, asta va jindui dupa afectiunea parinteasca pe care o vede la altii, daca in schimb incerci sa-l ocrotesti, se va simti sufocat, iar daca vrei sa-i dai vreun sfat, fie el si stupid, din experienta ta de copil va scrie pe blog. Asa se intampla. Cum ai face in adolescenta sau la un moment dat tot te va uri si i se va parea ca nu ai facut destul.
Animalele nu au problemele astea, nu-si cresc puii la modul cerebral, iar ei nu par sa aiba prea multe probleme vizavi de comportamentul parintilor. Pai, ele nu gandesc. Corect, dar instinctual isi propaga specia mult mai bine decat o facem noi.
femeia si-a omorit copiii apoi…
Cred ca unul dintre cele mai bune clipuri vizavi de aruncat pe jos si reciclare
de la Ariel
Ce ai face daca ai ramane pur si simplu fara nimic, brucs? Fara nimic din ce ai acumulat o viata intreaga, din ce ai acumulat pana acum.
Ce ti-ar lipsi mai mult? Fotografiile? Laptopul? Lucrurile de prin dulapuri? Poate decoratiunile din casa? Tablourile? Canapeauna din sufragerie? Lenjeria de pat? Veoiza mica si rosie? Cadoul primit acum 5 ani de ziua ta? Un ursulet de plus? TV-ul? Ceasul de mana cu acea superba curea de piele? Stiloul cu penita de aur? Camasa de 180 de dolari? Pantofii de 300? Scrisoarea de dragoste primita in liceu? Masina se spalat? Autoturismul?
Daca ar fi sa poti salva ceva totusi, sa iei ceva cu tine, poate cateva obiecte care ar incapea intr-un rucsac. Ce ai lua?
Inspirat de discursul lui George Clooney din Up in the air (2009).
Vreau o secretara urata cu spume, atat de urata incat nici sa nu indraznesc sa ma uit cand trec pe langa ea. Urata incat sa-mi fie frica de ea. Sa-mi aminteasca ce sa fac, iar eu sa nu am curaj sa zic ca nu.
Cei care vor secretare inalte, blonde, cu fundulet bombat, cu tite mici si tari (nu mari! sic!) ori sunt prosti ori nu stiu ce vor de la viata. Sex poti culege si din bar, si din parc, chiar si din biserica de catolice, nu e musai sa platesti taxe pentru.
O secretara supla te-ar mastur disturba in primul rand. Ar trece pe langa tine si te-ai uita dupa picioarele ei in loc sa-ti notezi ce tocmai vorbeai la telefon.
O secretara buna, dar buna, nene, nu te-ar putea trezi din somn la telefon ca ai lua-o cu “hai, pisi, hai si tu aici” – in caz ca nu esti gay.
O secretara frumoasa n-ar putea fi trimisa dupa saorma. Instinctul de proprietate e mai presus de orice la masculi, se stie. Nu divagam aici. mai mult →
Daca e ceva ce sa fi invatat din istoria moderna a Romaniei e ca Emil e nume de luzer si ca romanul de rand nu are habar de politica sau notiuni politice. Datorita lipsei de cunostinte romanul e un fel de oaie manipulabila. Serios.
Adica ne e frica ca de dracu’ de totalitarism (si autoritarism), dar e un regim pe care il identifcam sub numele de comunism. Cand pomeneste cineva cuvantul “comunism” sarim ca arsi si ne mobilizam sa facem orice, dar tot in directia aia ne indreptam, incet si sigur.
Surpriza: comunismul inseamna egalitate, nicidecum control, egalitate perfecta chiar.
“Pure communism” in the Marxian sense refers to a classless, stateless and oppression-free society where decisions on what to produce and what policies to pursue are made democratically, allowing every member of society to participate in the decision-making process in both the political and economic spheres of life – wikipedia.
Ok, sunt de acord ca e o societate utopica si sunt la fel de acord si cu cei care spun ca greu poate fi impementata societatea comunista fara autoritarism – cum s-a si intamplat in istoria moderna, dar asta nu scuza lipsa de cunostinte si folosirea stupida a termenilor. mai mult →
O concluzie dupa alegerile prezidentiale 2009
In urma sondajelor de opinie si statisticilor realizate cu ocazia alegerilor prezidentiale putem trage o concluzie simpla: nici Basescu si nici Geoana nu sunt iubiti, dar putem merge mai departe.
Avem 60% din populatia cu drept de vot prezenta la urne, conform B.E.C. (Biroul Electoral Central), deci din cei cu drept de vot 6 din 10 romani au votat pe 6 decembrie, in turul doi al alegerilor prezidentiale 2009.
Inca nu avem rezultate finale cu privire la presedinte, rezultate care nici nu conteaza practic pentru postul de fata, dar avem un Basescu si un Geoana foarte apropiati de 50%, despartiti de 1, 2 sau 3 procente, cu unul sau celalalt plasat pe o prima pozitie, in functie de cine a facut declaratiile. mai mult →
Loading ...
