NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)
Nu de alta, dar mi se pare lipsit de sens să le desfășor. Nu aduc niciun fel de plus-valoare vreunui dintre procese și oricine altcineva le-ar putea desfășura la exact același nivel de calitate ca și mine, dacă nu mai mare.
Face sens, nu?
Nu știu la ce oră vă treziți voi, dar eu am alarma de la telefon pusă la ora 8.35 de ani de zile. 8.35 ca să nu fie nici prea devreme, dar nici prea tâziu. Serios! E la fel de adevărat că de cele mai multe ori o folosesc ca reminder: să știu că mai am ore de somn.
Din acest minunat motiv pun foarte tare la îndoială prezența mea la ora fixată, recte 8.45, mâine dimineață la #timisoaranoastra.
Decât zic.
eu pe bicicleta
În primul rând e nervos. De ce e Dan nervos?
Băi, mă calcă pe nervi proas(pe)tele mămici care prin nu știu ce miracol au impresia că bicileta desenată pe pista dedicată seamănă cu un cărucior. Vă zic eu: Nu seamănă. Deloc! Mă enervează și mai tare cele care merg la plimbare ca la WC, de mână cu o prietenă, și ea cu cărucior, și ocupă ambele sensuri de mers ale pistei de bicicletă de pe Bd. Pârvan de exemplu. Aaaaah.
Apoi, Dan pe bicicletă e mai rău decât șoferii ăia pe care îi urăște toată lumea, ăia de claxonează de zor. De ce?
Mi se pare fascinantă reacția cetățenilor sexagenari care se plimbă fără grija abonamentelor RATT sau a nivelului de Oblivion început de dimineață pe pista de bicicletă când îi claxonez de la distantă și apoi trec în viteză pe lângă ei. De asemenea iubesc să înjur în timp ce claxonez câte un bou care se plimbă cu bicicleta la fel de relaxat ca semenul lui pensionar pe contra-sens.
Ce fel de claxon are Dan? mai mult →
Mi-am dat seama în seara asta, venind la o genială bere povestită cu Richie, Luci (partenerul lui de la Marele Ecran), Tudor și Dragoș, că așa fac în mod curent. I-am spus taximetristului să oprească fix în fața magazinului de vis-avis, magazin care nu e chiar vis-avis, e vis-a-vis de fix locul ăla liber dintre blocul meu și casa ratată la demolare de comuniști din dreapta blocului. Singura din cartier, de altfel. Magazinul e fix vis-a-vis de tomberonul blocului, ca să fiu mai exact.
De fiecare dată fac așa, nu-i spun taximetristului care mă aduce acasă să oprească în fața scării, ci un pic lângă, ca și cum nu aș vrea să știe exact unde locuiesc. Mai mult, evit să fac prea mulți pași pe trotuar înainte ca taxiul să se urnească de pe loc, ca și cum aș vrea să-l derutez pe șofer: tipul ăsta intră la casă sau la bloc? mai mult →
Doar ca idee: e de cam 3 ori mai mare decât una obișnuită. 700 ml sau așa ceva. Am primit-o la Frapuccino Private Class.
Vezi si cautarea: Personal
(pro)blogger si web developer. Absolvent de jurnalism. Mare povestitor. Mare iubitor. 1,78m. 26 de ani. Timisoara
dan@deceblog.netUn tip și o tipă, cuplu, la mare. Tipa vrea la nudiști, tipul nu. După două zile de dezbateri, sătul de atâtea discuții tipul decide să se dezbrace. Cum avea fund de bebeluș, nevăzut de soare, seara, dezastru! Arsuri pe organe cum n-a mai văzut nici Simona Senzual în întreaga-i carieră.
- Dragul meu, nu dispera, ştii foarte bine că pentru arsuri e foarte bun iaurtul, aşa că mâine își cumpăr eu un pahar şi să te dai cu el.
Bun. Zis și făcut. A doua zi pe plajă, tot la nudişti, de durere, tipul cu pula-n pahar. O gagicuţă îl fixează continuu. Enervat, după ore bune de atenție insistentă merge la ea:
- Ascultă, domnişoară, deja mă simt prost că mă fixezi de atîta timp. De ce te uiți doar la mine, de parcă n-ai mai văzut pule? Uităte-n jur, sunt pule cîte vrei!
- Domnule, te rog să mă scuzi că sunt așa interesată. Pule am văzut o mulțime, dar niciodată n-am vazut una cum se încarcă…
via fulgerica
