Aparent rom nu se mai scrie cu rr, cel putin asa e in hartiile de la noul recensamant pe care am apucat sa le vad. Si cica sunt vreo 20 de feluri de romi (desi romul de jamaica lipseste):
O miștocăreală cu aifon patru

Peste 10 mii de români au pupat azi-noapte moaştele Sfîntului Aifonie Patruesul
Potrivit jandarmilor prezenţi la faţa locului, cel mai delicat moment al serii s-a petrecut cînd, pretextînd că se apleacă ca se le sărute, un credincios din Cluj a încercat să fugă cu moaştele lui Aifonie în gură. Din fericire forţele de ordine au reuşit să-l repereze la timp pe hoţ şi să-l oprească înainte ca acesta să-şi bage cartela sim pre-payed în Aifonie, lucru care ar fi stricat seara pentru toată lumea. – catavencii
Context pentru amuzament pe Realitatea.
Hehe, da, în rolul principal e Zicu.
E destul de vineri
E vineri. Serios. De data asta chiar e vineri. Mă uit la calendar. 11.11.2011. Cică se lansează și ceva film astăzi. Nu sunt tocmai interesat de el, dar era de amintit. E ora 15. E după-masă. Cu toate acestea o să mai aștept un pic. Să fie 17. Poate 18.
Mai aveam ceva bani pe card, dar l-am golit. Să fie gol. Să fiu sigur. Nu vreau să accesez serviciul de online banking. E vulgar. Îmi prezintă contul în pielea goală. Fără chiloți. Îmi arată când și cum m-am dezbrăcat pe bar. Îmi arată când am dezbrăcat pe cineva pe bar. Pe ce bar. Îmi arată exact ora la care cineva, oricine ar fi fost, m-a plesnit peste fund cu 100 de dolari. Poate mai mult. Poate ceva mai puțin. Verificarea online e vulgară.
Eu mai aștept. Să se facă 5. Poate 6. Să primesc un semn poate. Să termine toată lumea activitatea de lucru corporatistă sau nu pe săptămâna asta asta. Activitatea bancară în special. Să fie destul de vineri. Foarte vineri. Sfârșit de săptămână.
Dacă piarista nu reușește să răspundă la mail în (peste) 7 zile, eu ce sa cred?
Situație: ea îmi dă mail. Email. Eu răspund. Ea răspunde. Eu răspund. Ea răspunde… Ca să o scurtez: ea îmi dă 7 mailuri. Emailuri. Eu îi dau 8. Ea nu mai spune nimic de mai bine de o săptămână.
Să mă gândesc că s-a sucit? S-a sinucis pentru că n-am răspuns duminica? S-a răzgândit? I-au taiat abonamentul de net? I-au tăiat colegii dreptul la mail? Email. Și-a rupt degetul arătător?
Adică am schimbat deja ceva mailuri. Emailuri. Ea mi-a propus, eu m-am foit (ca să nu pară că sunt ca găina din bancul ăla), am zis “da” până la urmă și… pauză.
Și încă asta nu e tot, ca să nu fiu acuzat de atitudini prea pro-blogheristice, chiar i-am mai dat un mail, email, să o întreb de sănătate și rude. Ok, n-am întrebat de rude, dar ideea rămâne.
Baby, frământă-mă cu boia de ardei (dulce)
Nu știu dacă tot praful de boia dulce îi frământă Acum* pe cei de la Celelalte Cuvinte, dar știu că în două zile e concert în Timișoara și știu că acum 2 ore frământam peștele (și apoi cartofii) în boia de ardei dulce și a ieșit genial. Ispita** mea cea nouă e boiaua. Boiaua dulce.
N-are legătură mâncarea cu muzica, dar la ceas târziu*** era făcută mâncarea și tot atunci mă gândeam că se lasă rău**** dacă nu mă prezint la concertul aniversar cu lecțiile făcute, cu versuri învățate și tot tacâmul, cel puțin ca în nopțile***** din bucătărie.
Da, probabil e una dintre cele mai neobișnuite prezentări de concert, like, ever, dar serios că îmi place la nebunie mâncarea făcută cu boia de ardei dulce și mă frământă gândul la concert.
În ordinea tacâmurilor puse pe masă, se aude că la concertul de joi (10.11.2011) din Setup Venue băieții vor cânta în jur de trei ore, mai mult e doar 20 de lei intrarea.
Așa că o să las acest link aici. Alături de boiaua dulce.
* de pe NOS, 2004
** de pe Ispita, 1997
*** de pe Vinil Collection, 1996
**** de pe Se lasă rău, 1992
***** de pe Stem, 2008


