Dorim un barter cu un baner. Site-ul nostru este xxx.
Va rugam, sa ne transmiteti, daca se poate sa avem, cite un baner pe ambele variante(print si online), pe ziarul dv. Iar d-voastra primiti 2 banere, pe site-ul nostru + un spot de 30 sec la OTV (la emisiunea “Zori de zi”), spot considerat ca si, prima de contract.
Bre, asta e blog. Zice si titlul de ce? blog. Anyway, funny email.
1. pentru ca BRD are comisioane pentru absolut orice si sunt cele mai mari de pe piata. Ma mir ca nu s-au gandit sa ma taxeze si pentru ca nu m-am conectat cateva zile la BRD NET.
2. pentru ca la BRD nu exista si dobanzi (0,02 RON nu se poate pune ca dobanda)
3. pentru ca BRD reuseste cu succes sa-mi breambureasca soldul de fiecare data cand are ocazia (in ianuarie s-a intamplat din nou, anticipez ca si in februarie urmeaza)
4. pentru ca serviciul de internet banking de la BRD e absolut genial. Le e frica de keyloggere ca mie de masline, dar nu se sfiiesc sa stocheze parolele in clar: poti primi parola pe mail sau prin telefon, cu putina putere de convingere probabil si la ghiseu.

5. pentru ca transferuri prin BRD NET se pot face doar dupa completarea unor formulare la ghiseu sau prin telefon (din nou).
Cum ziceam, internet banking la superlativ.
E plin pe TV de stiri de genul “Vai, facturile sunt mai mari ca pensia”. Unde asta? Spune cine? Ieri am stat din bunavointa angajatiolor de la Banca Transilvania 45 de minute la coada la un ghiseu dupa ceva pensionari care-si plateau facturi de curent si gaz. Am vazut lucrurile altfel decat la TV. Mult altfel.
In zona asta de Timisoara au ramas putine blocuri conectate la “incalzirea de la oras”, deci se platesc facturi mari la gaze, nu la incalzire. Pentru apartamentul meu de 4 camere am platit vreo 4 milioane gaz luna trecuta.
Revenim. Cele 45 de minute petrecute la coada (inca o data: multe multumiri functionarilor Banca Transilvania) le-am folosit cu mult spor. Am observat fara sa casc intentionat-molipsitor reactia fiecarui pensionar in momentul in care dadea banii din mana. Rupere de suflet si pentru 5 bani scapati pe jos.
Din cele 14 persoane care au platit facturi cat am stat eu la coada (alea la gaz m-au interesat) doar una singura a platit peste 100 de lei. 153 RON mai exact. Iar persoana in cauza mai avea vreo 15-20 de ani buni pana la pensie.
O fi nasol sa fii pensionar, dar chiar pensii de 15-30 de lei nu cred sa fie asa multe. Nu se poate face o statistica din 14 oameni, dar din puzderia de pensionari cu facturi mai mari decat pensia ar fi fost de bun simt sa apara vreunu’ si azi.
Ce nu am inteles niciodata la specia mea:
De ce noi, barbatii, avem credinta ca daca desfacem un aparat (electric ori ba) si apoi il montam la loc, fara sa-i facem practic nimic, acesta brusc o sa mearga ori o sa devina intr-un mod misterios mai bun?
A doua nedumerire e de ce, desi stim si vedem ca si altii desfasoara acelasi proces fara niciun fel de rezultat, persistam?
Facem misto prin liceu de un prieten care avea o manie cu a desface si reface diverse aparate spunand ca o sa-i cumparam o cutiuta cu butoane si fire de ziua lui ca sa-l tina ocupat. Aparent si eu am nevoie de una.
Tocmai am desfacut si pus la loc o statie de amplificare. Nu, nu merge.
Imi place sa dorm si o fac bine. Uneori o fac atat de bine ca-mi sperii prietenii. Unii imi spun chiar ca ar trebui sa fac campionate de somn. Somn viteza. Somn de fond. Somn in cort plantat pe stanci. Somn la marginea focului. Pot sa dorm oricum si (aproape) oricat, de multe ori in zile perfect obisnuite fara 10 ore nu ma multumesc. Am totusi cateva momente in care nu pot sa adorm:
- cand imi impun o ora de culcare timpurie, fiind trezit de mai putin de 10 ore
- ori cand sunt exaltat vizavi de ce urmeaza sa se intample a doua zi
Daca pentru prima situatie am o pleiada de solutii: de la un pahar de ceva scurt in miez de noapte, la sport, sex sportiv sau carti scrise prost, pentru momentele in care sunt electrizat de ziua ce urmeaza atunci cand ma bag sub patura niciodata nu am. mai mult →
Gica Petrescu cu invataturile lui despre vin. N-ar fi putut sa cante si despre cum se varsa paharele…

La modul serios: urasc sa distrug o carte :(
Sharon Jones & The Dap-Kings – This Land Is Your Land
Din soundtrackul la fel de minunatului Up in the air.
Sunt totalmente indragostit de ea.
Pentru ce mai exista pachete de subtitrari, daca in pachetul de subtitrari (la The Big Bang Theory de exemplu) subtitrarile sunt impartite in foldere, pe episoade, deci playerul nu le poate lua automat si in consecinta necesita pasi mai multi (la urmarirea serialului) decat downloadul de subtitrari pentru fiecare episod in parte?
Revin la addic7ed.com
Decor: un magazin oarecare de pe langa Piata Traian, Timisoara.
Moment: candva saptamana trecuta, inainte de a ajunge la sediul Dream Production (pregatim impreuna un proiect nou).
Nevoi: o Cola rece la juma’ de litru, sa mearga langa covrigii din mana.
Personaje: o vanzatoare fara nimic special, un client cu pantaloni prea stramti, o doamna nesimtit de racita si eu.
Amplasare in spatiu: vanzatoarea dupa casa de marcat, clientul de partea celalta a casei de marcat, doamna racita langa un frigider de bauturi, eu in drum spre.
Sunt in spatele doamnei racite si-mi astept randul la analizatul produselor din frigider. Domana pare sa aiba foarte mult timp la dispozitie. Ma prefac ca timpul trece la fel de incet si pentru mine. Astept calm. Viteza doamnei se schimba brusc si se intoarce spre mine, tusind violent fara mana la gura in directia pungii cu covrigi aflati la mine in mana. Zic pas provocarii si incerc sa trec in spatele doamnei, sa vad pe deasupra umarului ei bauturile din frigider. E cel de Pepsi si American Cola.
Ma indrept spre al doilea frigider. Trebuie sa fie frigiderul de Cola. Stimata mea doamna apare si ea. Se posteaza intre mine si frigider inainte de a apuca eu sa-l deschid. Neasteptat de repede mai schimba vitezele. Analizeaza frigiderul, astept din nou calm, dupa care ma analizeaza si pe mine. Zambesc sec ca o castana. Mai tuseste o data violent, fara mana sau batista la gura, uitandu-se la punga mea de covrigi. O adevarata explozie, o tuse-stranut combinata cu un sughit. Am prezenta de spirit si-mi feresc covrigii in secunda 0.01.
Imi vine sa zambesc de-adevaratelea – parca i-a ramas un muc mic pe mustata rasa candva anul trecut. Incerc sa fiu politicos si incerc nici sa nu-i atrag atentia, dar daca mai tuseste o data spre punga mea i-o fac cadou. Ma gandesc sa mut totusi punga la spate. Nu-mi plac cadourile facute necunoscutilor cu muci pe mustata. mai mult →